Deoarece afară plouă deci o ieşire la iarbă verde este exclusă (decât dacă e la iarbă verde şi udă), m-am apucat să butonez vechiul meu tomberon (evident după ce i-am reisntalat sistemul de operare făcut varză anterior 
). Urechile mi-au oprit clickurile pe când se auzea muzică clasică dar puţin modificată. Metalizată. Electrocutată. Ochii urmară urechilor şi am descoperit grupul muzical care producea aceste sunete: StringFever. (more…)
Mă prinsă flama să ascult cu precădere clasică în ultima perioadă. Nici nu e de mirare, dacă e să reflectăm olecuţă asupra ultimelor articoale. Muzica clasică poate şi este folosită pentru divertisment, evident unul mai rafinat, pe care mulţi nu îl înţeleg şi nu vor reuşi niciodată acest lucru.
Partitur numbăr tri este dedicată unui huo. Pardon, duo. Un duo simpatic şi elevat în acelaşi timp, văzut prin prisma repertoriului interpretat.
Aleksey Igudesman şi Hyung-ki Joo. Mai pi strâmt, Igudesman şi Joo. Dădui peste ei căutând nişte referinţe pe net legate de muzica clasică. Şi aşa ajunsăi pe ţavă. UŢavă, lojic. Spectacolele lor, fie că au avut loc în săli clasice de filar monica filarmonică fie că au avut loc pe stadioane arhipline, au combinat mereu muzica “de clasă” cu divertismentul, spectacolele fiind întotdeauna însoţite atât de hohote de râs cât şi de aplauze bine meritate. (more…)
Că tot începui să o dau în coarde (sau corzi), astăzi vă prezint partitura a doia (aia dupe unu şi înainte de patru). Protagoniştii de astăzi se intitulează (sper că nu e trade mark cuvântul) mozART Group. Mai pot fi regăsiţi şi cu numele MoCarta. Dar să vedem ce spun ei despre ei.
“We exist despite the sober formality of great concert halls, despite the boredom of classical musicians’ life, despite fanatic lovers of classical music, despite fans of rock, rap or pop who are afraid of classical music. We treat our Muse with a humorous irony and we’re sure, she will have nothing against it!”
“Existăm în ciuda formalităţilor sobre ale sălilor de concerte, în ciuda plictisitoarei vieţi a muzicienilor clasici, în ciuda iubitorilor fanatici ai muzicii clasice, în ciuda fanilor rock-ului, rap-ului sau pop-ului cărora le e frică de muzica clasică. Ne tratăm muza cu o ironie umoristică şi suntem siguri că ea nu va nimic împotrivă.”
the mozART Group
Dădui peste ei căutând de crăciun ceva diferit. Asta.
Se spune că muzica clasică e greu de înţeles şi greu de suportat. AIUREA! Cine spune asta probabil habar nu are cât de vast este domeniul pe care se întinde clasicismul muzical. Şi mai mult ca sigur că nu cunoaşte faptul că mai bine din jumătate din melodiile de astăzi sunt diverse variaţiuni mai mult sau mai puţin electronizate ale unor partituri din muzica clasică.
Amu ceva vreme în urmă mă dădeam (as usual) pe ţavă. Uţavă. Un anumit videoclip mi-a atras atenţia. În 20 de secunde râdeam de crăcăcam (lojic că am rămas aşa). Edidivent că mă apucai cu ambele ghioambe de moisă (a se ceti maus) şi trecui la acţiunea “clicul neruşinat”. Parcă mă apucaseră vreo 10 politicieni de coa..ste, aşa căutam prin iutiubu ăla. Vă arunc mai jos motivul pentru care începui săpăturile. Să vidieţi şi voi de ce nu ie ghini să legi cetera vioara la corent
No ACTA!
Linc tu mi
Yhaa
Gura satului