content top

Ne pierdem valorile morale

Vă place Lucian Blaga? Mai ţineţi minte versurile următoare? „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc / în calea mea ….” Sună frumos? Doar sună … pentru că realitatea ne arată, într-o manieră crudă de multe ori, că ne pierdem moralitatea. Că nu mai ştim să apreciem. Că, în ciuda promisiunii de a nu strivi corola de minuni noi o călcăm inconştienţi în picioare. Într-un perpetuum mobile grotesc al vieţii cotidiene ne îngropăm în Superficialitate. Banală superficialitate, pe care o tragem în suflet şi pe care o transformăm în suflet. Recent a avut loc la Cluj un eveniment denumit MASmedia. Mă uitam pe scurtele filmuleţe puse pe Youtube (le găsiţi pe aici) şi mă minunam. Suntem conştienţi de prostiile noastre. Dar ne complacem să trăim cu ele. Ba chiar să le continuăm, „în formă agravantă”, ca să folosesc un termen „legal”. Câteva idei mi-au atras în mod special atenţia. Răzvan Exarhu şi mistreţul „bezmetic” hoţ de bani de gaz. Vai, cât de adevărate sunt vorbele că „se poate face absolut orice cu mintea oamenilor”. Zoso punctează frumos la capitolul ce mai înseamnă în ziua de azi, efectiv, social media. De ce am ajuns eu la social media? Pentru că pentru noi, „ciborgii” din ziua de azi, chiorii 2.0, a ajuns să conteze doar ce e „viral”, doar ce e „trendy”, doar ce „se vinde”. Andrei Gheorghe punctează şi el excelent prin „decizia este a voastră. Voi decideţi ce mâncaţi, ce beţi, ce viaţă sexuală aveţi …” De la Ana Morodan am reţinut un mic aspect. Scriem mult şi nu spunem nimic. Ceea ce eu aş putea să spun că se generalizează la toată media. Şi implicit la societatea în care trăim. Zăbalţi-news.ro şi Lucian Valeriu. Pe ritmuri de pamflet, ne atrage atenţia la un lucru. Nu mai ştim să analizăm. Înghiţim ce ne aruncă alţii fără să ne întrebăm ce e. „Riscăm să devenim o voce colectivă” Sunt idei scurte scoase în viteză. Dar toate de indică acelaşi lucru. Ne vindem sufletul. Zi de zi, în viaţa noastră efemeră, seacă de multe ori, inundată de automatisme stereotipice gen “somn, mâncare, înghesuială, lucru, mâncare, lucru, înghesuială, mâncare, somn” am uitat să fim oameni. Nu e de mirare că nu mai putem înţelege de ce ni se oferă un copac cu flori. Un copac cu flori şi un colţ uitat de cer. Dar vai, noi am uitat cum să descoperim frumuseţea. Ne-am pierdut balanţa morală. Iar pentru a o regăsi suntem nevoiţi să primim lecţii de viaţă date de oameni cărora viaţa le-a tras-o încă de la început, oameni care nu aveau, practic nicio şansă, sau...

Read More

Eterna muzică-And the waltz goes on

Câţi dintre voi ştiu oare că unul din dinozaurii marcanţi ai filmotecii de aur, Sir Anthony Hopkins, ascunde multe alte secrete? Şi încă ce secrete! Ca să fiu sincer nici eu nu ştiam. Dar, printre sutele de clickuri prin diverse site-uri am descoperit un link, care m-a dus la alt link de pe Youtube. Am rămas şocat! Sincer, îmi puteai pune pe faţă banda aia galbenă a cretinilor cu “Şocant! Nu îţi vei crede urechilor!” şi alte etc-uri de tâmpiţi. Dar de data asta chiar a fost o surpriză pentru mine. Ceea ce nu ştiam până acuma a fost faptul că Sir Anthony Hopkins compune muzică. Desigur, nu ştiam nici că pictează, dar la capitolul muzică excelează. De mic copil îi plăcea să “dea cu degetele în pian”, încercând să compună diverse şiruri de sunete. Chiar el declară că îi plăcea muzica clasică încă de mic, fiind marcat de Vaughan Williams, Elgar şi compozitorii ruşi. Valsul “And the waltz goes on” a văzut lumina zilei ca o partitură de pian, iniţial, apoi a fost finalizat ca aranjament orchestral. Aceasta se întâmpla în Liverpool, Playhouse Theatre, în 1964. Vreme de jumătate de secol valsul a stat cuminte aşteptându-şi muzicienii. Abia în 2011 avea să răsune în toată splendoarea lui dintr-un castel din Viena, interpretat de Orchestra Johann Strauss şi având ca şi dirijor şi vioara întâi pe Andre Rieu, un adevărat vrăjitor al viorii. Când vezi primele imagini nu ştii la ce să te aştepţi. Ascult cu plăcere muzică clasică şi încerc întotdeauna să nu o judec doar după primele note. Valsul începe uşor, subtil, sunetele parcă ascunzându-se sub dantelă. Dacă te grăbeşti vei avea impresia că va începe un film ceva gen “Naşul” şi te decepţionezi fără rost. Apoi sunetul începe să prindă culoare. Devine încet, încet, un sunet complet. Extremele se împletesc ca nişte valuri, alunecând în jurul corzilor. Ceea ce urmează e greu de descris. E o adevărată orgie muzicală în urechi. Fără a zgâria deloc. Sunetul e unul parcă făcut din satin, cel mai fin satin pe care l-au auzit urechile mele în ultima perioadă. Aproape că nu te poţi abţine să nu te laşi purtat pe cine ştie ale cărui valuri. O mică pauză îţi dă un moment de “revino-ţi” ca apoi să te ducă din nou departe. Mici divagări clasice de flaşnetă se împletesc armonios marcând trecerea doar la instrumente cu corzi. Instrumentele de suflat şi percuţia revin apoi recreând un final apoteotic, genial, ca un proverb vechi căruia încă nu i-ai descifrat tot înţelesul. Absolut … sublim! Ca şi notă finală, Sir Anthony Hopkins a mai compus diverse piese pentru Orchestra simfonică a oraşului...

Read More

Mama lor de rozatoare

Uăi, da’ nu se mai poate astfel! Chiar aşa, cum zice Bito pe ici pe colo, prin părţile esenţiale. S-au înmulţit rozătoarele! Nah, ce să fac … stau la casă. Cu chirie, evident. Şi am pod. Micuţ, plin de păienjeni (sau a fost plin de păienjeni .. că mă plimbai eu oleacă pe acolo şi făcui cheta) şi de diverse resturi lemnoase şi .. ţigloase 😀 Şi deoarece eu sunt băiet finuţ (când mă bărbieresc, desigur) pe lângă mine s-au aciuat de diverse din astea .. era să le spun politicieni. Rozătoare. Nişte animale, domle’ .. nişte animale. Mici. Ce, credeaţi că vorbesc de …? Neah … de .. rozătoare ziceam. Sper, Bito (sper că pot să îţi spun Bito deşi – cred – nu ne cunoaştem) că nu toate rozătoarele devin carnivore, devoratoare de ciolan românesc. Nu de alta dar din câte aud eu din când în când rozătoarele astea o pun de o tochitură. De resturi. Mă refer, menţionez din nou, la rozătoarele mele din pod. Şi la resturile din pod. Nu la rozătoarele ALEA care ciolănesc resturile tărişoarei noastre, care este. Sau care mai este. DAR EU M-AM SĂTURAT! Până aici! DESTUL cu rosul! A venit vremea să începem să ne dăm drumul la animalele din noi! Să “vibrăm la chemarea naturii”. Să facem pipi pe gardul boierului! Unii au şi-nceput! Mă refer la Capucino, căselul mieu. Care una şi cu una, două / am văzut o poartă nouă / dă-te-ncolo, vezi că plouă / şi nu te holba la uouă! Nici nu îţi dai seama când execută o mişcare de carăte chid cu piciorul în sus (nu prea mult, doar cât să nu îl lovească jetul) şi yhaaaaa … pe ..poartă / gard / roata de la mergedes sau volksvagingen. Da, m-am săturat (ştiu .. să îmi fie de bine şi la iarnă cald!) Simt că trebuie să fac ceva, nu mai înghit (ce, numai altele alţii pot să scuipe?) mârlănia rozătoarelor. Eu am găsit soluţia pentru ele. În unele locuri îi spune rozitox. În altele ceva în rusexşte. Unele e lipicioase. Altele colorate. Da! Le-am pus otravă! Repet .. mă refer la rozătoarele din podu-mi! Sau …....

Read More

Să testăm Ubuntu 13.10 Saucy Salamander

Să testăm Ubuntu 13.10 Saucy Salamander

Nu de mult versiunea 13.10  a cunoscutului sistem de operare Ubuntu Linux a văzut lumina zilei în versiune finală. Evident că l-am descărcat şi instalat ca să îmi bag şi eu nasul prin el. Să vedem ce găsim în colecţia de toamnă-iarnă-primăvară a sistemului Ubuntu. Spuneam mai sus că e colecţia de toamnă-iarnă-primăvară. Asta pentru că Ubuntu 13.10 are asigurat un suport tehnic de doar 9 luni. Astfel, înainte de a te apuca să ştergi tot şi să reinstalezi sau să actualizezi sistemul la ultima versiune gândeşte-te bine dacă chiar ai nevoie de asta. Nu întotdeauna o versiune intermediară între 2 LTS-uri este şi neapărat necesară sau utilă. Poţi rămâne liniştit cu versiunea 12.04 LTS până anul viitor când va fi lansat 14.04 LTS. Să revenim. După cum probabil s-a observat de-a lungul timpului mie îmi place versiunea „clasică”, ca să zic aşa, a lui Ubuntu. Nici nu sunt un extra mega super pizdu expert în Linux. Astfel că prefer să merg pe versiuni clasice. Din acest motiv am decis să testiculez prima dată Ubuntu 13.10 versiunea desktop cu interfaţa Unity (pentru doritori şi interesaţi, vă pot spune că se mai epzistă versiunile Kubuntu – care foloseşte KDE, Lubuntu – foloseşte LXDE, Xubuntu – foloseşte XFCE, Ubuntu Studio – special pentru cei integraţi în lumea multimedia şi să-mi scadă chelia dacă mai ştiu ce folosexşte, Kylin – special pentru China şi Edubuntu – în scop educativ. Diferenţele dintre sistemele enumerate sunt în managementul vizual – modul grafic afişat pe ecran – şi principalele programe utilizate. Totodată, mai există versiunile create specific pentru servere şi cloud.) revodka. Revin. După descărcarea imaginii .iso de pe site-ul oficial (nu vă chinuiţi să îl descărcaţi din diverse surse mai mult sau mai puţin obscure. E legal, oficial, fără crackuri şi keygenuri, direct de la sursă) folosind UnetBootin sau MultiSystem (sau orice altă metodă cunoaşteţi pentru a crea un stick boot-abil) creăm un stick de sistem cu Ubuntu pe el. Desigur, se poate folosi şi un dvd (spun dvd şi nu cd deoarece versiunea este ceva mai mare de un cd normal, are vreo 895 de mega). Bootăm de pe el şi ne duce imediat în versiunea de testare. Din nefericire, datorită unor probleme legate de stabilitatea soft-ului, nu mai avem Wubi (care ne permitea să îl instalăm direct din Windows). Acum putem decide dacă îl instalăm sau dacă doar ne jucăm puţin prin el şi apoi aşteptăm altul. Eu am decis să îl instalez. Instalarea decurge lejer (de mult nu mai e chinuială cu ea, singurul moment care poate încurca este atunci când decizi unde în instalezi – partiţie şi tipul acesteia). După instalare, un mic update şi...

Read More

Rămâi în legendă cu MANOWAR

Rămâi în legendă cu MANOWAR

Nu cred că are sens să vă spun ce este Manowar. Așa că am să trec direct la subiect. Manowar  invita prin 28 iulie întreaga Armată de Nemuritori (așa își răsfață ei fanii – Manowarriors, Brothers of Metal, Army of Immortals) să facă parte din moștenirea pe care vor să o lase la a 25-a aniversare a albumului „Kings of Metal”. Mai exact, dacă aveți o lucrare grafică (poză, desen, scanare) o puteți înscrie în concursul care va desemna operele de artă ce vor fi incluse pe cd / dvd la lansarea oficială a albumului special „Kings of Metal MMXIV”. Grăbiți-vă că acuși e gata! Albumul „Kings of Metal” a fost lansat (în prima versiune), pe 18 noiembrie 1988. Pe sfârșitul acestui an se așteaptă versiunea 2014 a acestuia, anul viitor Manowar urmând să petreacă multă vreme prin lume cu turneul aniversar. Se pare că naratorul din „The warrior’s prayer” va fi un actor englez mare fan de muzică metal, Brian Blessed (a interpretat roluri în Henry V, MacBeth, King Lear sau Alexander și a primit în iunie 2013 premiul „Spirit of Hammer” la Metal Hammer UK’s Golden Gods Awards). Noile înregistrări sunt făcute având la chitară pe Karl Logan și la tobe pe Donnie Hamzik. “The new rendition will honor the original as it’s inspiration, but with additional energy, fully utilizing the power of today’s technology and 25 years of experience, and it will contain new arrangements and changes that incorporate live performance elements added over the years,” said MANOWAR bassist Joey DeMaio. “The album will feature additional bonus material and many other surprises,” he added. „Această versiune va onora originalul ca fiind propria inspirație dar aducând un plus de energie, folosind la maximum puterea tehnologică actuală și cei 25 de ani de experiență și va conține  compoziții noi și schimbări care încapsulează elemente de interpretare live adunate de-a lungul anilor. Albumul va avea diverse materiale bonus și multe alte surprize.” (traducere personală) Din informațiile de pe site se poate specula că albumul va conține pe lângă muzica atât de îndrăgită de fani (inclusiv eu) diverse filmări, poze și interviuri precum și o scurtă istorie a formației Manowar și a erei „Kings of Metal”. Legat de lucrarea voastră, atenție mare la drepturile de autor. Va trebui să puteți dovedi că sunteți autorul ei sau că aveți acordul scris al acestuia! Despre Manowar aș putea eventual să vă aduc aminte următoarele: în 1984 formația Manowar a intrat în Cartea Recordurilor Guinness având cea mai „zgomotoasă” interpretare într-un concert. Acest record a fost ulterior doborât de 2 ori, tot de ei. În 2008 au susținut în Bulgaria un concert record de 5 ore (cel mai...

Read More

Voi cum va grupati muzica?

Chiar așa, voi cum vă grupați muzica? Întreb deoarece tocmai îmi fac curat în folderul cu muzichii. Care nu e chiar așa de mare. Aproape 200 de Gigei. Iar mie îmi place să fie oleacă de ordine prin foldere (cred că am mai mare grijă de foldere decât de dulapul cu haine 😀 ). Dar să revin. Deci se dă una bucată folder cu muzică. Încercăm să o sortăm. Prima parte merge ușor, partea cu clasificatul melodiilor relativ pe stiluri. Dar mai departe vine greul. Greu care la mine se reflectă în special la muzica rock (90 de gigei). Voi cum ați păstra muzica? Sortată pe artiști, sortată pe subtipuri muzicale, sortată pe țări? Nu de alta dar dacă tot m-am apucat de reparat tagurile (unele erau varză, altele lipsă, etc … mare noroc cu programul mp3tag că mai automatizează unele lucruri) mă gândeam să o și resortez … sau nu. Sau … 😀 Grea decizie. Voi cum vă păstrați muzica? Folder muzica Clasificare 01 Rock folder Sortat pe artisti Sortat pe...

Read More

O lume nesigura. Noi atacuri ale hackerilor palestinieni

Lumea lui 007 se prăbuşeşte. Încet dar sigur. Spionii de altă dată, aşa cum îi ştim noi din filmele lui Bond, dispar, rămânând în urma lor doar o urmă de legendă. Spionii din ziua de azi acţionează pe alte căi. La fel şi răufăcătorii. Din această ultimă categorie, astăzi ne referim la hackeri. Două ştiri mi-au atras atenţia pe când reinstalam Liferea (cititor de rss-uri) şi schimbam parolele (recomandare: schimbaţi parolele la cel mult 2 luni). De pe site-ul FărăViruşi am aflat (din titlu) că avira.com (se ocupă cu crearea de programe pentru securitate gen antivirus, firewall şi nu numai)  a fost spart de un grup de hackeri palestinieni care acţionează sub denumirea KDMS Team, echipă care colaborează cu grupul destul de cunoscut Anonymous. De pe Twitter (via @BitdefenderRO şi HOTforSecurity ) am aflat că un alt site, whatsapp.com (serviciu de telefonie mobilă, o alternativă la mesajele text – sms), a căzut victimă aceluiaşi grup palestinian (ulterior, citind tot articolul de pe fărăviruşi, am văzut că face şi el referire la asta la final). Dacă la Avira încă nu se cunosc metodele prin care au reuşit să îl spargă, la whatsapp.com deja se ştie că s-a folosit metoda DNS Hijack. Din alte surse aflăm că în ultima perioadă mai multe site-uri au fost ţinta unor atacuri ale grupului KDMS team: AVG (se ocupă cu produse de securitate, la fel ca şi Avira), RedTube (erotic), Alexa (analiză web) sau Leaseweb (soluţii de găzduire online). Deşi nu se cunosc încă toate detaliile legate de aceste atacuri, se pare că aceste site-uri folosesc aceeaşi firmă de înregistrat domenii, Network Solution, existând suspiciunea că şi aceasta ar putea fi compromisă. Ce e mai trist este că pe Twitter sunt văzuţi de mulţi ca nişte eroi, felicitaţi, ba chiar rugaţi să încarce pe site-urile de securitate produse infectate. Şi noi stăm şi ne bucurăm că am găsit un serial care merge la Kaspersky sau un crack pentru nod32 🙂 Yhaa. Suntem securizaţi! BullShit! 🙂 Suntem mici şi ăsta ne este norocul. Nu merităm efortul de a fi „găuriţi”. Decât dacă ne este transformat computerul în zombie, ca parte a unei reţele botnet. Ceea ce a kinda...

Read More

Pietricica pierduta si scheletul evadat. Gothic3

Pietricica pierduta si scheletul evadat. Gothic3

Fiecare dintre noi a avut / are perioade când petrece multe din orele state la calculator jucând diverse jocuri. Ei bine, recent mi-am reinstalat un joc mai vechi pe care voiam să îl reiau. Din nefericire nu mai aveam fișierele cu salvările făcute așa că am fost nevoit să îl joc de la început. Jocul se numește Gothic 3. Nu am jucat celelalte versiuni de Gothic. Din motive necunoscute (probabil inexplicabile, pe cale să deschidă un alt dosar stiX) Gothic 2 dă rateuri la instalare iar Gothic 1 nu îl am. Așa că am revenit la versiunea 3. L-am instalat, l-am actualizat deoarece între timp au mai apărut niște patch-uri pentru el, am scos sabia, arcul și harbaleta și am devenit un fel de Ștefan Babanul (cel mare). Pentru cei care nu cunosc jocul, acțiunea e cam așa. Tu ești un viitor mare săbios într-o țară numită Myrtana. Destul de măricică (scriu cu diacritice, deci nu e Maricica, da? 😀 ), verde, care are copaci, iarbă, animale și alte cele. Țară care a fost cotropită de orci. De-a lungul carierei tale de viteaz fără de seamăn va trebui să te bați cu orcile, să lucrezi cu și pentru ei și într-un final să le alungi din regat. Pentru asta ai la dispoziție săbii, arcuri, arbalete, topoare, sulițe și vrăji. Cu puțină experiență devii un voodoo destul de bunicel. Myrtana nu este singura țară pe unde te plimbi. La nord de Myrtana hibernează albele plaiuri ale Nordmar-ului iar la sud rătăcești prin prăfuitul deșert al Varant-ului. Noh, dară, să purcedem. Cum spuneam, mi-am luat sabia din cui și arcul din beci. La luptăăă! Rezolvai (cu chiu cu vai uneori, eroul meu crăpând de câteva ori) majoritatea sarcinilor din Myrtana. Trecui granița în Nordmar (doar cu buletinul … și câteva cadouri). În Nordmar am primit următoarea sarcină: se există câteva mai multe morminte ascunse în peșteri, morminte care aparțin unor alți mari eroi. Care de plictiseală au revenit la viață, împreună cu o hoardă de scheleți smardoiași care caftesc pe oricine intră în zona lor de influență. Ca să fiu băiat finuț, trebuie să completez mormântul fiecăruia cu o anumită piatră. Sau pietricică. Până aici ușor. Partea proastă că pe lângă locurile de veci mai găsești și câte o hoardă de orci, fiecare având un șef și un șaman (un vrăjitor). Pentru a recupera pietricelele trebuie să criminalizez șamanul. Sau șamanii. Noh, asta e. Mi-am luat săgeata în dinți, am scos sabia din teacă și am trecut la căsăpeală. Aici vine surpriza. Tabăra de orci avea 2 șamani. Am reușit să trimit pe plaiurile verzi ale vânătorii unul din ei. Plus ceva orci pe lângă. Plus...

Read More

ETS2-curba spre est

ETS2-curba spre est

Frână. Oglindă. Semnalizare. Curvbă nasoală prima la ştangă stânga. Faza lungă dacă e noapte (să se oftice toţi şoferii că’s şmecher cu xenoane). Claxon (nu că ar fi vreo fomeie pe marginea parcării, da’ sună fain) şi talpă (ok, deget. Dacă calc cu 46-le meu tiparniţa/tastatura se duce dreaq de suflet şi tiparniţă – iar – şi birou – iar 😀 ). Destinaţie – necunoscută. Că merg gol (adică fără marfă … perverşi, pff). Pentru că ca să testiculez ce au introdus în expansionul de la Euro Truck Simulator2. Nu v-aţi prins de idee? Ok, bag a-ntâia şi reiau. ETS2 a primit recent (20 septembrie) un add-on (Going east!) care îi măreşte (oficial) suprafaţa de şosea pe care ne dăm noi cu tirul. Mai exact, adaugă noi oraşe (şi implicit rutele către ele) în Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria (putem ajunge astfel în oraşe precum Varşovia, Cracovia, Budapesta, Kosice sau Debrecen). România încă nu ajuns pe harta ETS2 (lojic, din moment ce la noi încă nu făcură ăştia autostrada de legătură cu Ungaria, bine că făcură legătura cu clădirea). Pachetul costă 10 euro (în cazul în care aveţi deja ETS2 instalat) sau 30 de euro jocul + add-onul. Ahh… ŞI MERGE ÎN LINUX (folosind...

Read More

Expozitia de sanatate la Teatrul Ioan Slavici

Expozitia de sanatate la Teatrul Ioan Slavici

Mergând grăbit către casă am fost oprit (politicos) de un tânăr. Fugitiv am remarcat grămăjoara de fluturaşe din mână şi eram pregătit să îl refuz din start gândind  că o fi o altă campanie la telefoane mobile, petiţie pentru câini maidanezi sau Roşia Montană. Prejudecata mea a fost eronată. „Vă rog, doar câteva secunde dacă îmi permiteţi, aş dori să vă invit la Expo Sănătate”. M-am adaptat repede situaţiei şi i-am mulţumit pentru intenţie, plecând mai departe. Instant am făcut câteva legături. Pe litoralul românesc am văzut multe locuri unde primăria Mangalia organizase puncte sanitare unde puteai să îţi verifici gratuit tensiunea şi glicemia. Recent, un coleg de-al meu a trecut pe regim alimentar datorită nivelului relativ ridicat de glicemie. M-am întors ca să iau un fluturaş. În viteză, tipul mi-a transmis pe scurt principalele idei: „vă puteţi informa despre teme medicale şi puteţi beneficia de anumite teste medicale gratuite. Merită să acordaţi câteva minute pentru o scurtă vizită, măcar să vedeţi despre ce este vorba”. Încă nu am ajuns pe acolo (nu sunt sigur că voi ajunge, deşi ideea nu e rea). Citind fluturaşul şi scărpinând puţin pe goagle, iată cam ce vă pot spune. În perioada 16 – 20 septembrie 2013 (deci grăbiţi-vă că acuşi se termină) în incinta Teatrului Ioan Slavici din Arad asociaţia Youth and Family organizează campania „Expoziţia de Sănătate”. Această campanie face parte dintr-un program de promovare a sănătăţii populaţiei. Conform fluturaşului, vizitatorii pot beneficia de următoarele analize şi măsurători gratuite: indice masă corporală, procent de grăsime corporală, tensiune arterială, glicemie, coelsterol sanguin şi unele teste computerizate. Despre Youth and Family nu am auzit până acum, deci nu ştiu să vă spun cu ce se mănâncă exact. Copy paste (Ponta style) de pe site-ul lor: În România, prima expozitie de acest gen a fost organizată în Bucureşti în anul 1999 de către asociaţia “Sănătate şi Temperanţă” la Sala Palatului. De atunci manifestarea a fost reeditată în zeci de oraşe ale ţării, în Arad fiind acum la II-a ediţie. Youth and Family este o organizaţie neguvernamentală, de drept privat fără scop patrimonial, de interes public, funcţionând în baza OG nr. 26/2000. Youth and Family se conduce după o filosofie care îmbină compasiunea cu spiritul practic, adresându-se tinerilor şi familiei, fără să facă deosebire de ordin rasial, etnic, politic sau religios. Scopul asociaţiei este să ofere asistenţă socială şi educaţională copiilor de vârste preşcolare, şcolare, gimnaziale şi liceale, precum şi familiilor din care aceştia provin, să promoveze acţiuni educative în spiritul moralei creştine....

Read More
content top