content top

Elogiu prostiei

Elogiu prostiei sau în ce mod decid unii să ne prezinte afară, aşa ar fi trebuit să scriu. Băi frate, suntem nişte cretini. Pur şi simplu. Cretini prin faptul că acceptăm orice gunoi ni se bagă pe gât de către unii. Din câte ştiţi (sau nu) eu sunt olecuţă cam plecat de prin ţară. În consecinţă nu am acces decât la anumite posturi de televizuine în limba română. Iar unul dintre aceste prosturi este prost tv internaţional. ProTVi. Ce poate vedea ţugulanul românesc la un post care se vrea „naţional” difuzat internaţional? Numai imbecilităţi. În loc să ne promovăm o imagine care să determine pe străinezi să vină la noi fie ca turişti fie ca investitori, noi ne promovăm gunoaiele sociale pe care le lăsăm să se expună în diverse emisiuni care jonglează la limita ilegalului. Asta ca să fiu părtinitor. Că mai bine de jumătate din subiectele emisiunilor încalcă flagrant anumite articole dintr-un anumit cod. Nu cel etic. Codul etic lipseşte cu desăvârşire, spre „deliciul” realizatorilor. Şi doar noi suntem de vină. Pentru că acceptăm să ne uităm la gunoaiele alea de emisiuni. Iar fenomenul se extinde. Culmea coincidenţei, chiar recent citeam o cărticică dedicată farmecului nonşalant al prostiei: „Elogiul prostiei-psihologie aplicată la viaţa cotidiană” de Vasile Pavelcu, scoasă prin 1999. Habar nu am cine este respectivul, e prima oară când am întâlnit numele lui iar aici internetul are aşa viteză că până adun eu materiale despre el se face vară. Dar, deşi editată în 99, se pare că prevestea ce vine. Odinioară, zice cartea, opinia socială era relativ neutră faţă de capacitatea intelectului. Este, cred, logic acest lucru. Dacă nu te duce capul, nu ai cum aprecia anumite lucruri. Ba chiar cei mai săraci cu duhul erau ajutaţi în povestiri, ei având „noroc cu carul”, vorba proverbului. Ca un fel de semiconcluzie reiese faptul că norocul trage la prost, ca o compensaţie faţă de ceilalţi. Presupun că vă este cunoscută expresia „prost să fii, noroc că eşti să ai”. O altă premoniţie, ca să îi spun aşa, a cărţii, este apariţia a două noi categorii sociale, datorate „progresului ştiinţific din societatea industrială”: prostul erudit şi prostul cu diplomă. Un nou circ care invadează socialul: memoria folosită pentru a imita inteligenţa, automatismul folosit pentru a imita creaţia şi papagalicismul (aflai şi eu tot de acolo că se numeşte „psitacism”) folosit pentru a imita originalitatea (important e sa fii printre primii care imită). E destul să deschizi cretinizorul (a se citi televizor) şi să baleiezi vreo 3 ore pe posturile româneşti (asta ca să nu se creadă că am ceva anume doar cu un anumit post). Exemple sunt destule. Nici măcar în şcoli nu...

Read More

2013-un an cu putine concerte rock

Se pare că anul acesta nu prea ne înghesuim să pletoşim la concerte. Nu pentru că nu am dori ci pentru că nu prea sunt. Ce e ciudat este că, spre deosebire de alţi ani, majoritatea concertelor sunt în prima jumătate a anului. Probabil a dat criza şi în firmele care organizează concertele.  Sau nu mai vor trupele să ia ţeapă de la echipa de Dorel a Drumurilor (sau Gropilor) Naţionale. Sau le-a căzut părul şi amu gândesc ca mine: decât un păr rar mai bine o chelie deasă. Să vidiem ce concerte găsii eu până acuma. SMOKIE – Europe Tour 2013 Concertul formaţiei care ne-a încântat cu hituri precum „Oh, Carol”, „Mexican Girl” sau „Living next door to Alice” se va ţine la Sala Palatului, Bucureşti, pe 02 martie 2013 începând cu orele 19.00. Atmosfera va fi pregătită de trupa Riff, care va cânta în deschidere. Şi nu va fi un simplu concert ci va fi o capodoperă artistică deoarece trupa Smokie va fi acompaniată de 50 de muzicieni membri în Alexsander Philarmonic Orchestra, având „la baghetă” pe dirijorul Marius Hristescu. Preţ bilet: de la 90 la 250 de lei. DEICIDE-The End Of The World Tour – 2013 Vă place Deicide? Ei bine, shake the hair! Formaţia Deicide va concerta în Bucureşti, Club Fabrica, pe 08 martie 2013 începând cu orele 19.00. concertul va fi deschis de câteva trupe black metal precum Arvas (Norvegia), Sweetest devilry, Karnak (Italia) sau Destinity (Franţa). Preţul unui bilet este de 70 de lei. Concertul face parte din turneul „The end of the world tour – 2013” al formaţiei Deicide.   Rock The City – Bucureşti – 2013 În perioada 27-28 iulie, Romexpo Bucureşti va găzdui Festivalul „Rock the City”. În cadrul acestui festival de muzică rock vor concerta 2 trupe bestiale: Rammstein şi Bullet for my Valentine, trupe care nu mai necesită nicio prezentare.         Bucureşti, 16 martie 2013, Arenele Romane – Hellish Rock part II Făcând parte din turneul „Hellish Rock part II” şi organizat la noi de ProMusic Events şi revista Maximum Rock, evenimentul reuneşte sub aceeaşi cupolă 2 nume cunoscute de fanii muzicii metal: Helloween şi Gamma Ray. Preţul unui bilet este de 97 – 110 lei (în funcţie de când îl cumpăraţi) dar atenţie că numărul biletelor este limitat la 1500 de bucăţi!     Bucureşti, Turbohalle Club, 19 martie 2013 – SABATON Swedish Empire Tour Turneul de promovare al ultimului album Sabaton, „Carolus Rex”, ajunge şi în România. Organizat de ProMusic Events şi revista Maximum Rock, concertul promite a fi unul de marcă deoarece în deschidere vor cânta Eluveitie (folk metal – Elveţia) şi Wisdom (power metal-Ungaria). Preţul biletelor...

Read More

Taramuri afgane 3

Sarmalele nu aveau chiar gustul celor de acasă dar se apropiau destul de mult. Înghiţi ultima bucată, curăţă atent cu un colţ de pâine zeama ce rămăsese şi o mestecă cu o plăcere infantilă. De mic copil făcea asta, întotdeauna cu aceeaşi plăcere. „Să aibe nevasta frumoasă”, spunea vorba bunicii. Îşi verifică ceasul de la mână. Mai avea aproape 40 de minute până la ora H. Spre surprinderea lui, dintr-un telefon mobil răzbăteau vesele colindele de la Cargo. Ritmurile şi versurile cunoscute îi produseră o adevărată plăcere. Îşi adună firimiturile, puse arma la spate şi se îndreptă spre frigider să îşi ia un suc la doză. În faţa lui, un coleg de la schimbul aflat la odihnă. Acesta se dădu deoparte şi îi făcu loc: „Hai, ia-ţi tu primul, că tu pleci. Eu am timp!” Îşi zâmbiră reciproc. „Misiune uşoară!”. Afară se făcuse rece. „Iată, s-a-nserat / şi noi am plecat / să vă colindam / să vă bucurăm …” Trase aer în piept şi revăzu instant activităţile facute şi ce avea de făcut: pe timpul zilei avusese timp să se odihnească, făcuse un duş, vorbise cu femeia şi fata. Mai avea timp să fumeze o ţigară până „intrau în şut”. Se înserase. Acasă, copii plecau cu corindul. Zâmbi uşor, revăzând mental drumul pe care urma să îl verifice. În seara asta nu e colindător dar va face orice posibil să aducă bucurie şi siguranţă multor localnici. Pentru că el e militarul român din patrula de pe autostrada afgană. Mi-aduc aminte de verva sărbătorilor e pe la noi, parte din ea transpusă şi pe conturile de socializare. Cumpărături, cadouri, curăţenie, aranjări şi bucătărie. De această dată nu ne afectează şuvoiul de activităţi. Misiunea continuă, indiferent de timp, vreme sau perioadă. Totuşi, pentru sufleţelul nostru şi pentru a marca stilul tradiţional românesc, am împodobit şi noi ce am putut: s-au pus beculeţe la paturi, globuri, chiar beteală pe alocuri. Am văzut şi vreo 3 fesuri „a la moşu”. Mâncarea este diferită faţă de un meniu normal, nu mult totuşi, în limita posibilităţilor. Colegii se salută astăzi nu cu tradiţionalul „hai noroc” ci cu o întrebare: „la colindat?” Când intri într-o încăpere baţi la uşă şi întrebi „primiţi cu colindul?” Nu te obliga nimeni să faci asta. Dar fruntea deschisă şi feţele zâmbitoare care te primesc este unguent pentru suflet. Ar fi multe de spus pentru o postare de sărbători. Dar, aşa cum spuneam mai sus, aici misiunea continuă. De data asta nu ne prea permitem luxul de a face un review complet al personalităţii proprii în anul care aproape a trecut. De această dată vom face doar un review fugar şi ne vom concentra pe...

Read More

Taramuri afgane 2

Trapa se ridică şi se închise cu un pocnet sec. O ultimă privire aruncată în fugă afară cuprindea aceeaşi imagine dezolantă care predomină în această zonă: o limbă de asfalt spartă şi peticită, de parcă ar fi autostrada de la noi, care taie în două porţiunea de pământ semi arid. Pe marginile nu foarte îndepărtate munţii fac legătura cu cerul pecetluind parcă valea Tarnakului într-un prăfuit verset al unei sura-e coranice predestinat unui Alah atotputernic. Vântul s-a oprit permiţând prafului să ia un moment de respiro din goana haotică. Căruţa mecanică acoperită de oţel îşi urneşte uriaşele sale roţi devorând rând pe rând metri întregi de asfalt prăfuit purtând în pântece o comoară: patrula românească de pe autostrada afgană. O mică grupare de ochi scrutează neîncetat şi cu atenţie fiecare bucată peste care urmează să treacă. Din cuibul său, mitraliorul se învârte ca o giruetă sfredelind cu ochii şi binoclul fiecare pod, podeţ, ridicătură  sau şanţ din teren avertizând înainte de ajunge la ele. În faţă, 2 perechi de ochi analizează încordaţi terenul. În spatele lor, restul echipajului iscodeşte lateralele prin fantele de observare ale cutiei metalice pe roţi. Exteriorul maroniu nu se lasă însă uşor descifrat. Ascunde multe pericole, multe greutăţi, multe necunoscute. Este stepa afgană. V-am promis că am să vă spun câte ceva despre modul de viaţă al afganilor. Ei sunt în general agricultori, mulţi sunt nomazi, dar mai ales săraci. Din nefericire, sărăcia e un fel de sport naţional. Astfel că, pentru a-şi întreţine familia, afganii prestează cam orice fel de muncă. De la muncă fizică la îngropat de bombe artizanale, de la construcţia de case de chirpici la producţia de opiu şi haşiş, iar în  disperare de cauză de la scormonitori în gunoaie la sinucigaşi. Fanatici, închişi la discuţii în ce priveşte religia, îşi duc zilele de azi pe mâine aducând de 5 ori pe zi laude lui Alah. Principala sursă de venit şi trai este agricultura. Se mai scoate un afgan (moneda naţională) şi din vânzarea de făină, fructe uscate sau proaspete, piei, lână, sau lapte dacă ai destule animale (de obicei laptele este dat la schimb de triburile nomade). Mâncarea consistă în general în tradiţionala lipie numită în general nan, naan sau nan-e afghani, un fel de pâine nedospită coaptă pe o plită rudimentară. La aceasta se adaugă diferite tipuri de sos cu carne (dar nu de porc), omletă cu ceapă şi roşii, orez, fasole sau mazăre. Ca şi carne se întâlneşte frecvent cea de oaie, capră, vacă sau cămilă (deşi nu am văzut prin zonă niciuna). Ca şi legume regăsim spanacul, dovlecii, napii, vinetele, porumbul şi roşiile. Sau ajutoarele primite de la forţele ISAF sau prin...

Read More

Taramuri afgane 1

Avionul mai facu o tură pe deasupra aeroportului, înclinându-se puternic pe partea stângă. Îmi priveam colegii şi îmi venea să râd: unii erau destul de palizi. Într-un final, cu motoarele ambalate de abia ne mai auzeam între noi, gigantul ateriză. Rând pe rând, am coborât din monstrul de fier şi ne-am îndreptat spre terminal. După o scurtă verificare, ne-am îmbarcat în autobuze şi am fost transportaţi spre locul nostru de cazare. Ne uitam curioşi pe ferestre încercând să deosebim câte ceva. O mulţime de containere, corturi şi clădiri protejate de saci de nisip. Iar deasupra, un val maroniu de praf plutea plictisit aşteptând parcă vântul să îl mute, aducându-ne aminte că suntem la marginea deşertului. Ne-a întâmpinat la coborâre, făcându-ne să strănutăm. Welcome to Afganistan! La aproape 4000 de km de Arad, aflat pe vechiul drum al mătăsii, Afganistanul (azi Republica Islamică a Afganistanului) se întinde pe 647500 km pătraţi între Iran, Pakistan, China, Turkmenistan, Uzbekistan şi Tadjikistan, având o populaţie de peste 27 milioane de suflete, (relativ) unite sub drapelul negru-roş-verde. Drapelul afgan este format 4 elemente  distincte: 3 culori şi o stemă pe mijloc. Culorile sunt negru (reprezentând perioada de războaie agfano-engleze dintre 1839 – 1919), roşu (reprezentând sângele vărsat şi sacrificul poporului) şi verde (culoarea islamului, reprezentând pacea). Stema este compusă din câteva elemente care are fiecare semnificaţia lui: o moschee cu faţa spre Mecca, o ghirlandă de grâne (deoarece este o ţară agricolă) toate având deasupra inscripţia „Nu există alt dumnezeu decât Allah iar Mohamed este trimisul (profetul) său”. Ca şi istorie se poate spune ca Afganistanul a fost şi este o ţară aflată mereu în conflicte: –    în 320 Alexandru cel Mare cucereşte nord estul afgan –    între anii 642-1200 Islamul trece peste deşertul afgan –    între 1200-1500 este invadat de mongoli –    1839-1842 – primul război afgano-englez –    1878-1880 – al doilea război afgano-englez –    1919 – al treilea război afgano-englez, război în care afganii îşi câştigă independenţa –    1979 – invazia sovietică –    1980-1989 – Jihadul („războiul sfânt) anti-sovietic –    2002-2003 – forţele aliate pătrund în Afganistan, NATO preluând conducerea ân august 2003. Pahtunii sunt majoritarii etnici în Afganistan, având o pondere de 42%. Împreună cu ei poporul afgan mai este format din tadjici, uzbeci, hazari şi alte naţii. Limbile vorbite sunt pahto şi dari, în diverse dialecte. Spuneam mai sus că sufletele sunt „relativ” unite sub drapelul afgan. Asta pentru că aici se regăsesc încă structuri tribale, fiecare cu anumite tradiţii specifice, triburi care nu o dată s-au încăierat între ele. Dar, indiferent de motivul de dispută, au avut mereu şi un punct de oprire. Străinii. Aici este un proverb: „Eu împotriva ta. Eu cu tine...

Read More

Matematica dupa model american

După cum s-a observat în ultimii ani sistemul nostru didactic se pare că are o mare problemă. Este adevărat că o bună parte din problemă sunt elevii, dar tot rămâne o bucată mare în responsabilitatea celor „de sus”, celor care stau cu votul în mână şi aşteaptă telefonul să vadă unde îl pune. Am primit recent un email de la unul din profesorii mei din facultate referitor la o reformă curriculară în învăţământ. Stând strâmb ca să gândim drept, ideea este absolut genială şi cred că ar trebui să se ţină cont de ea. Poate chiar ar trebui plecat de la baza acestei idei şi reclădit sistemul de referinţă din învăţământ. La ce se referă ideea? La adoptarea în învăţământ a modelului american. Cel puţin la nivelul matematicii. Aveţi mai jos textul! Vreau matematica dupa modelul american Către toţi vănătorii de voturi, Către toţi cei care au promis şi n-au făcut-o din lipsă de suficientă putere, Către toţi care aveau  puterea s-o facă şi n-au făcut-o, Către toţi cei cărora le vom da puterea s-o facă şi apoi îi vom obliga s-o facă, REFORMA CURRICULARĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT ESTE VITALĂ PENTRU VIITORUL ROMÂNIEI Matematica din învăţământul românesc: prea multă, neactualizată şi cu un sistem de predare-învăţare-examinare depăşit Matematica şi inteligenţele multiple. Psihologul american Howard Gardner susţine că toţi oamenii au 9 tipuri de inteligenţă [1]. Citiţi articolul indicat în bibliografie despre inteligenţele multiple şi încercaţi apoi să vă faceţi un clasament personal al acestor inteligenţe. Iată clasamentul meu presonal, în ordine descrescătoare (cu subiectivismul inerent): 1) inteligenţa logico-matematică; 2) inteligenţa spaţio-vizuală; 3) inteligenţa verbal-lingvistică; 4) inteligenţa intrapersonală; 5) inteligenţa interpersonală; 6) inteligenţa existentială;  7) inteligenţa naturalistă;  8) inteligenţa kinestezică; 9) inteligenţa muzicală. Confirmări din viaţa personală: la matematică am fost olimpic şi am devenit profesor de matematică, iar la proba de muzică, când am încercat să dau admitere la liceul pedagogic,  am fost respins. Ca elev, la matematică învăţam cel mai uşor dintre toate disciplinele, ajungând olimpic judeţean şi apoi student la matematică.  Absolvind facultatea de matematică-informatică, înainte de a mă reprofila total pe informatică, am predat matematică, preuniversitară şi universitară,  timp de 30 ani. Ca profesor de matematică la gimnaziu, timp de 5 ani am pregătit lotul olimpic al judeţului Bihor pentru faza naţională a olimpiadei de matematică. Am scris două culegeri de probleme de matematică (una pentru ciclul primar şi una pentru liceu), precum şi 5 cursuri universitare (analiză matematică, matematici speciale, matematică economică). Concluzia mea este: Matematica din învăţământul românesc este prea multă, neactualizată şi cu un sistem de predare-învăţare-examinare depăşit. Fiind şi părinte de elev în clasa a VIII-a, ştiu că situaţia este similară la toate disciplinele de învăţământ. Dacă această...

Read More

Ploua rece cu stropi gri

Lăţit atâta cât îmi permite (încă) scaunul „ministerial” (nu are piele – căţelul ştie de ce :D) studiez platonic ploaia rece care curge dintr-un cer gri-supărat. Întins plictisit la picioarele mele, CapuCino se răstoarnă cu nesimţire pe spate. Apoi pe o rână. Într-un final se ridică pe lăbuţele din dotare, se întinde ca un om mare care e taaare obosit, apoi se uită la mine cu interes. Cunosc privirea asta. Anticipez mişcarea şi îmi las cana de cafea pe birou, lângă noi. Dintr-un salt Cino e la mine în braţe. Mă pupă să verifice dacă am ceva împotrivă, apoi, văzând că îl răsplătesc cu o mângâiere, se încolăceşte la mine pe picioare. Zgomotul produs de stropii de ploaie care cad în băltoaca din curte declanşează instinctul de cercetaş la Bestiei Cafenii. Profitând de faptul că sunt lângă geam, se ridică şi, sprijinit cu 2 lăbuţe de pervaz, studiază melancolic curtea udă. Codiţa care începe să se mişte tot mai repede trădează gândurile blănii. Se întoarce brusc, se ridică în fund ca un popândău, mă ia cu lăbuţele „în braţe” şi începe să mă pupe ca un linguşitor ce este. Când consideră că rezultatul este cel scontat, coboară şi face doi paşi. Intrigat de nemişcarea mea, se opreşte şi, întorcând capul către mine, dă drumul la două îndemnuri. Linguşitorul! Ştie că mi-am dat seama că vrea să iasă. Dar nu mă încântă deloc ideea. Afară e rece şi umed. Înăuntru e cald şi bine. Supărat, Cino se apropie de mine şi îşi înfige boticul umed în palmea mea. Scânceşte, ca şi când ar spune „te rooog!” Cum poţi refuza în aceste condiţii? Îmi arunc o bluză de trening peste tricou, îmi aprind o ţigară. „Nu stăm decât până fumez ţigara!” Mă ridic. Victorios, Cino se repede la uşă. Ca să îşi arate bucuria, când ajung lângă el începe să facă câteva sărituri în aer. Deschid uşa şi mingea de blană se „revarsă” în curte. Dă vreo 2 ture şi se retrage sub masa de plastic. Totuşi, e udă ploaia 😀 Se plimbă prin curte evitând să îşi ude lăbuţele, dar nu reuşeşte în totalitate. Într-un final intrăm în casă. Până să apuc să iau prosopul să îi şterg lăbuţele a dispărut. Un’să fie, un’să fie? Din pat răzbeşte până la mine zgomotul de lenjerie aruncată peste tot. Nemernicul. A observat el că e mai „practic” pentru el să se şteargă de plapumă sau de pătura de pe ea 😀 A elaborat chiar şi o mişcare pentru asta: îşi lasă botul pe pătură, apoi se împinge cu picioarele din spate. Urmând o mişcare fusiformă, blana pătrunde cu botul fie pe sun pătură fie pe sub perini....

Read More

Lacrimi pentru ingeri

Persoanele care au trecut astăzi, 15 octombrie 2012, pe lângă catedrala nouă din Arad au putut observa în faţa acesteia un grup dispus lângă un banner destul de mare, înconjurând o mulţime de lumânări. Nu sunt clerici, nu cer milă, nu îţi vând nimic “sfinţit”. Poate unii ar voi să întrebe unde e dreptatea din lumea asta, dar sigur nu te vor întreba pe tine. Şi nici pe mine. Îşi ţin durerea în suflet şi doar lacrimile amare stau jude zbuciumului interior. Şi pentru că sigur nu ştiţi, vă spun eu că pe data de 15 octombrie are loc “Ziua Comemorării Bebeluşilor şi a Copiilor”. În această zi, la ora 19.00 (ora locală din fiecare ţară) s-au aprins şi se aprind lumânări în memoria copiilor plecaţi dintre noi. Lumânările sunt lăsate să ardă timp de o oră creând astfel, pe măsură ce timpul trece de la est la vest, un „Val de Lumină” care face astfel înconjurul globului şi va dura 24 de ore. În România evenimentul s-a organizat pentru prima dată în 2010, la iniţiativa Biancăi Brad, fondatoarea Organizaţiei E.M.M.A şi a avut loc în Bucureşti şi în alte 12 oraşe din ţară. În acest an, evenimentul se desfăşoară în cel putin 22 oraşe din ţară. Organizatia E.M.M.A. – Eternul Miracol Materna Alinare, este o organizaţie neguvernamentală non-profit,  neafiliată politic sau religios, a cărei activitate se desfăşoară pe bază de voluntariat. Misiunea sa este de a reduce mortalitatea infantilă şi de a oferi sprijin familiilor care trec prin drama pierderii unui copil şi, în mod special, celor care îşi pierd copilul înainte ca acesta să se nască, durerea acestora fiind cel mai puţin înţeleasă. În 2007 şi 2010 România s-a clasat pe primul loc în U.E. în privinţa mortalităţii infantile, rata din România fiind de peste 2 ori mai mare decât media europeană. În 2011 s-au născut 811 copii fără viaţă şi 1850 de copii au murit înainte de a împlini vârsta de 1 an. Dar, pentru că aşa e în România, numărul declarat al copiilor născuţi fără viaţă nu reflectă realitatea, cele mai multe cazuri nefiind raportate, aceşti copii fiind consideraţi „avortoni” şi arşi, aruncaţi la gunoi sau folosiţi în experimente de laborator. Sursa: E.M.M.A. L.E. În Arad evenimentul a fost organizat de Valean...

Read More

Casuta de la munte-visul unei nopti de toamna

Din diverse motive, din când în când unele melodii sau poezii mă duc cu gândul departe. Pentru mine departe înseamnă undeva pe munte, un platou sau vârf de munte  nu prea mare, înconjurat de brazi, având în spatele casei fie muntele fie hăul unei prăpăstii. Vara mă ascund în ceţurile care se ridică fantomatic dinspre văi, iarna viscolul mă ascunde  de răceala oamenilor. Pentru 2-3 persoane şi un căţel o căsuţă de munte cu vreo 3 camere (din care una de zi), o bucătărie şi 2 băi ar fi mai mult decât suficient. Nu mi-ar place să posed un căsoi. Pentru a-mi delimita spaţiul cred că aş folosi piatră naturală, ridicând un gard de vreo 2 metri şi gros de jumătate de metru. Curtea nu ar trebui să fie prea mare dar mi-ar place să fie iarbă. Tunsă şi aranjată, ar fi extraordinar mai ales dacă aş folosi pentru căile de acces piatră. Nu beton, nu asfalt, că i-ar strica din frumuseţe.  Aş folosi fie panouri voltaice fie energie eoliană, să nu îmi mai bat capul cu electrica. Aşa aş putea ameja şi o mică fântână arteziană, alimentată de la un izvor de prin apropiere. Mi-ar place ca în jurul fântânii să fie bucăţi de stâncă şi pietre colorate albastru şi verde. Pentru casa propriu zisă aş folosi o combinaţie de lemn şi piatră de codru. Intrarea în casă s-ar face urcând câteva trepte, fie săpate în stâncă fie din lemn. După cum spuneam, nu vreau să fie ditamai vila. Cum intri, dai într-un vestibul spaţios fără a fi ridicol de mare. În fond nu conţine decât un cuier de haine, suportul pentru papuci, eventual două fotolii mici şi o măsuţă. Din vestibul pătrunzi în camera de zi. Camera de zi păstrează în general amprenta lemnului. Lambriuri pe pereţi, parchet din lemn. De cealaltă parte a încăperii o fereastră uriaşă descoperă frumuseţea muntelui. La mijlocul unui perete, un şemineu în care arde molcom un foc de butuci luminând jucăuş blana de urs întinsă pe jos. Nu ai nevoie de prea multe în living: o bibliotecă, o canapea sau un colţar, câţiva tabureţi, un televizor şi un sistem audio (nu trebuie să fie prea fancy că strică aspectul camerei). Evident, va conţine şi un laptop cu conexiune la internet să pot participa în continuare la campanii Blogal Initiave precum casa de vis. Din living se face accesul în tot restul casei: spre dormitoare, băi şi bucătărie. Bucătăria, cochetă, cu tot ce ai nevoie în ea. Doar e o casă, nu o simplă cabană. Dormitoarele ascund fiecare câte un pat maaare (am eu o obsesie … legată de paturile mici … Am 1,92m :D). În dormitor,...

Read More

Redesigning our personality

I started writing this while I listen some special music. If you want to try to be closer to my feelings please allow me to suggest you some special (at least for me) songs: Steel Dragon – We all die young (Rockstar soundtrack), Lisa Gerrard – Now we are free (Gladiator theme), Conexiuni – Tu or one of my favorites, Daniel Avram – Lupul Alb. Ever thought that, at least, redesigning our personality could be possible? I mean, redesigning personality after or before some special event took / will take place? I strongly thing that some events can determine changes of personality. Sometimes small, sometimes big. You witness this in a lot of movies. Special events determine changes in hero’s attitude, he sees things different, even his actions are different than before. But could this be a real life scenario? I think it can. And I am sure of that because I can feel some things are different. And I’m just redecorating my “command room”. I mean I did some cleaning and moved some furniture in other position than it was. The problem started with the feeling that this supposed to be done from the beginning but I missed this part when I moved. Now it looks more … how to say .. more zen? Yeah, it’s a controvert term by his meanings but I can’t find a better explanation. Is like when you enter your room but don’t feel “like home”, you don’t find peace in there. Then you start moving furniture, an outsider considering randomly moves. But you don’t consider anything. You sense this moving the right places for those pieces of furniture. As an oddity, you can feel the furniture is peacefully now. Can a piece of furniture has feelings? There are a lot of legends about objects that “accept” as masters only some special persons: sword of Arthur, the magic wand of Harry Potter, the ring from Lord of the rings, hell, there are even animals that accept only a few persons as masters, like some horses, or dogs. There are stories about woods where the woodcutters were killed, gone or chased away by the trees. Who knows, maybe even a wardrobe or a cabinet has feelings. Or remains of feelings. Well, truth is that I cleaned my room. And felt that I must do some modifications to the furniture’s position. Not very important, just minor changes, but felt that I really MUST do those changes. And now I feel good. Actually, not just good. I feel .. different. A little more peacefully. Like I made peace with the other me from inside. An another which is a little confused,...

Read More

Placerea de a testa

Deşi sunt destule persoane care se uită la mine ca la un bivolaru al sistemelor de operare, nu mă consider un expert în domeniu. Dar recunosc că îmi place să testez tot felul de aplicaţii, programe sau sisteme de operare. De când mă ştiu (şi cred că mă ştiu de ceva vreme) m-au pasionat computerele. Începând cu arhaicele HC-uri şi bătrânul Commodore64 de very long time ago, mereu am încercat să “prind” câte o idee, câte un program, câte ceva legat de calculatoare. Era evident că voi urma (deşi destul de târziu) facultatea pe profil de informatică. Facultate pe care am terminat-o cu brio, fără a plagia vreo lucrare, dimpotrivă, mereu am încercat să găsex câte ceva nou în domeniu iar programarea chiar am băgat-o la tărtăcuţă. Din motive ne(re)cunoscute am o plăcere macabră să testez. Chiar dacă ştiu că risc să prăjesc vreo componentă, chiar dacă ştiu că risc să pierd (iar) toată informaţia de pe hard. Dar de fiecare dată când aud de câte un program nou apărut parcă simt o mâncărime în dosul personal care se transmite direct în dejte. Încă nu am descoperit legătura dintre ele dar simt că se epzistă 😀 Nu daţi cu ouă după mine că nu vedeţi aici nimic din ce testez (cei care m-aţi luat la şpiţuri în “unici” sunteţi iertaţi deja 😛 ). Totul se spală pe alt site (tot al meu, creat pentru o comunitate de nebuni), Crazyfriends Family. Pentru cei care sunt interesaţi cât de cât de sisteme de operare open source (adică linux), vă poci recomanda (a se citi lasă-mă să mă laud cu ce făcui 😀 ) câteva articole mai fresh-preş: Ubuntu 12.04 zorinOS Linux Mint 13 Kiwi Linux Hanthana Linux 17 Periodic am să public şi aici linkurile pentru că ştiu că e greu să regăseşti site-ul printre zecile de bucimarkuri 😀 😛 No,...

Read More

Hanthana Linux 17 – o distributie bazata pe Fedora

Deşi abia mi-am instalat Kiwi Linux pe conserva mea de laptop, nu m-am putut abţine să nu mai testez încă o distribuţie linux. Lansat iniţial în 2009, Hanthana Linux a urmat paşii distribuţiei Fedora (distribuţie pe ale cărei pachete de programe se bazează) Danishka Navin lansând de curând versiunea 17 denumită Sithija. Hanthana Linux 17 vine in 2 variante: dvd şi cd. Ambele distribuţii se bazează pe depozitul de programe al Fedora, dar au preinstalate o mulţime de programe şi codecuri. Create pentru utilizatorii din Sri Lanka, mai ales pentru cei care nu au acces permanent la internet, distribuţiile sunt deja “dotate” cu codecuri multimedia, playere video şi audio sau pachetul office. Hanthana Linux 17 DVD este o colecţie impresionantă de programe preinstalate. Mediul grafic este gnome 3, iar dintre programele preinstalate regăsim: LibreOffice programe educaţionale: Celestia Space Simulator, GNU Octave, Kalgebra, Kalzium, Kgeography programe multimedia:Amarok, VLC, Totem, K3B, Brasero, Rhythmbox,Pitivi Video Editor, Cheese, Record my Desktop programe de securizare: SELinux – Security Enhanced Linux, ClamAV prelucrare grafică: Blender, Inkscape, GIMP, Qcad, Dia, Shotwell medii de programare: C/C++, Phython, Java, Ruby, PHP, MySQL Server, Apache Server, Eclipse, Netbeans aplicaţii internet: Firefox, Konqueror, Thunderbird, Evolution, Empathy, Pidgin, SeaMonkey, Transmission, Gwibber Hanthana 17 LiveCD vine cu un mediu grafic care nu cere prea multe resurse: este bazat pe lxde. Regăsim şi în această versiune minimul de programe necesar unui utilizator de calculator. Nu am folosit recent Fedora, deci nu ştiu să vă spun exact cam câţi rami ar trebui să pape după 5 minute de funcţionare. Ce vă pot spune este că Mint-ul meu 13, în momentul de faţă, cu 2 browsere deschise, pidginul şi liferea (clientul cititor de rss) papă cam 540 mega rami. Hanthana 17 DVD, în versiunea live, după ce am deschis firefoxul şi l-am lăsat câteva minute, deja urcase peste 500 mega rami. Versiunea pe LXDE a fost mai puţin pretenţioasă. Dar, în mediul live, nu funcţiona butonul de printscreen, fiind nevoit să apelez la instalarea programului “scrot” pentru a face printscreenuri 😀 Oricum, cine este curios să vadă cu ochii lui cum merge şi arată poate descărca imaginile direct de la sursă, le pune pe un stick şi se poate juca prin...

Read More

A reaparut Kiwi Linux

După 2 ani de absenţă, perioadă în care nu se ştia dacă va mai exista o distribuţie ulterioară, Jani Mosones revine cu ediţia 12.08 a distro-ului Kiwi Linux, distro derivat din clasicul Ubuntu. Deoarece avusăi oleacă timp liber, am pus sistemul pe Conserva şi l-am testiculat olecuţă. Şi m-am decis să îl păstrez pentru că îmi place cum funcţioneşte 😀 Fiind o distribuţie bazată pe Ubuntu, toată gama de pachete aferentă acestuia se regăseşte în depozitul Kiwi, având astfel şi o “întreţinere” a pachetelor până în anul 2017. Diferenţe mari între distribuţii nu sunt, un utilizator vechi de linux putând aduce singur Ubuntu la stadiul de Kiwi. Dar majoritatea suntem cam putori 😀 deci preferăm să luăm de-a gata (cu alte cuvinte MARE MULŢAM, KIWI, că ne scuteşti de bătăi de cap 😀 ). Deşi asemănătoare, totuşi diferă. Să vedem cam prin ce. Interfaţa la conectare este identică cu cea a distribuţiei Ubuntu. Nu veţi găsi semne evidente de schimbare (gen wallpaper personalizat Kiwi) deoarece fiecare utilizator îşi personalizează singur sistemul. Şi totuşi … Mediul grafic e Gnome Clasic. Tradiţionalul Gnome, cu 2 bare. Puţin modificat faţă de originalul Gnome 2 deoarece este versiunea 3 (adică adăugarea de indicatori pe bară e puţin tricky, dar se poate trăi şi fără ea). Meniul e puţin diferit. Dar foarte puţin. Aplicaţiile presetate ale Ubuntu au fost schimbate. Astfel, Totem, Empathy şi Firefox au fost înlocuite cu VLC, Pidgin şi Chromium (versiunea derivată a Google Chrome). Ţinând cont că este o distribuţie particularizată pentru Germania, Ungaria şi România, sunt deja preinstalate pachete restricţionate precum codecuri mp3 şi video sau arhive rar şi au fost lăsate doar limbile română, ungară, germană şi engleză. Era să uit: a fost preinstalat şi flash-ul. Instalarea este clasică, grafică, merge foarte repede. Distribuţia poate fi folosită şi în mod live cd de cei care vor să testeze prima dată să vadă cum arată. După cum spuneam mai sus, gama de pachete este identică cu Ubuntu, deci nu se duce lipsă de aplicaţii. Pentru cei interesaţi, le pot comunica că în Skype funcţionează webcamul şi în Pidgin opţiunea video este utilizabilă pentru cei cu id-uri google talk. Adunate, se poate spune că este o distribuţie personalizată reuşită. Utilizatorii din România pot opta pentru un sistem în limba română, traducerile fiind bine implementate. Documentaţie: Janimo Kiwi Linux...

Read More

Social Media Summit-editia nr. 10

În urmă cu jumătate de an în Sakura, Arad (ristorant în Arad, nu cartier :P) 10 samurai bloggeri discutau pe marginea unui subiect relativ nou în perspectiva arădeană: implicarea bloggerilor în activitatea online a companiilor de prin Arad. Subiectele, etalate mumos (era să scriu pe o tavă) pe o tablă erau, dacă vă aduceţi aminte, “cum determinăm companiile arădene să fie prezente în online”, “cum să interacţionăm cu utilizatorii online” şi “cum să atragem atenţia utilizatorilor din online”. Iată că aceste teme care păreau, atunci, la prima vedere, destul de îmbârligate, iau acum proporţii. Şi totul datorită celei de a 10-a ediţii a Social Media Summit. Ediţia cu numărul 10 se desfăşoară în aceeaşi locaţie unde a început acum 2 ani: la Timişoara, Hotel Timişoara. Bazată pe aceleaşi principii ca şi la început, respectiv conferinţe de prezentare ale fenomenului social media, ediţia de acest an aduce şi o parte practică în care participanţii vor fi angrenaţi în conceperea unui plan de campanie social media. Dacă aruncăm un ochi prin program putem observa similitudinea de care spuneam amintind de blog-meetul din Sakura: în cadrul conferinţelor de prezentare vor fi abordate teme precum crearea şi consolidarea comunităţilor locale în social media (proiectul bloggeri arădeni, dacă vă mai aduceţi aminte), cum implici bloggerii în campaniile de marketing sau ce aşteaptă companiile de la social media. În cea de a doua parte Cristian Manafu va susţine un training de comunicare din care amintesc câteva teme: care este impactul social media in Românica, cum creăm o strategie social media sau ce anume măsurăm în social media (sper să nu facă şi ei sushi din „vestiţii” unici :D) Dintre „cuvântători”: Alexandru Bleau, Trainer – alexbleau.ro, Oltea Zambori, – www.nebuloasa.info, Cristina Bazavan – www.bazavan.ro, Cristina Putan – PR Specialist, Alexandru Negrea – Social Media Manager – BCR, Ioana Bondrila – Senior Brand Manager – Staropramen, Alexandru Nicolaica – New Media & Market Intelligence – L’Oreal Romania, Bogdan Theodor Olteanu – Managing Director – Bortun Olteanu şi, nu în ultimul rând, Cristian Manafu. Din nefericire nu ajung la acest eveniment care sună intirisant. Asta e, cum zice americanul, „că-shit se-ntâmplă”...

Read More

La plimbare-Salina Ocnele Mari si Baile Govora

Aflată nu departe de Râmnicu Vâlcea, salina de la Ocnele mari atrage zilnic zeci, poate chiar sute de vizitatori. O bună parte din ei sunt turişti, puţinii care au mai rămas curioşi de fostele comori de altă dată ale tăriţoarei noastre. O altă parte sunt persoane venite la tratament. Şi asta deoarece salina de la Ocnele Mari nu este doar obiectiv turistic, efectul aerului „sărat” fiind un adevărat remediu în probleme de sănătate precum astmul bronşic. Deoarece tot eram prin zonă, împreună cu câţiva colegi am purces la vizitarea acestui drob mare de sare. Intrarea … 14 lei. De adult. Mai eftin dacă eşti cu grup organizat. Cumperi belitul, te urci în „taxi” (mare cât un autocar .. mai mic 😀 ) şi după câteva sute de metri debarci în interiorul scormonit al minei de sare. Pentru cei care nu au fost niciodată într-o salină am un sfat: uăi, faşi-ţi ghini şi mierjiţi că-i pacat să pierdiţ aceste privelişti. Salina Ocnele Mari e mare pe orizontală. Nu foarte înaltă (4 la 6 metri), spaţioasă, cu galerii largi şi „camere” imense. De-a lungul salinei sunt amenajate spaţii pentru diverse utilităţi: -la intrare te întâmpină un mic „istoric” al obiectelor folosite în astfel de galerii -există o capelă, destul de frecventată (noi chiar am prins perioada slujbei). Păcat că nu se mai acordă minimul de respect în zilele noastre (deşi majoritatea colegilor care am fost suntem atei, am avut buna creştere să păstrăm liniştea şi să ne scoatem acoperişul de pe cap. Însă nu toţi cei prezenţi au fost la fel de civilizaţi). -există un spaţiu de „suveniruri”, cam „sărate” la  preţ totuşi 😀 -găsirăm şi un aparat de cafea / combinate de cafea + se servea vin fiert (din nefericire fumatul este interzis în salină … deci beurăm cofeiul fără tiutun) -sunt amenajate terenuri de baschet, minifotbal, spaţii cu mese de biliard şi locuri de joacă pentru copchii -pentru sufletul lui Bachus este amenajată o cramă şi o „sală de festivităţi” -găsirăm şi „locuinţe”, un spaţiu unde poţi închiria un pat -evident, nu putea să lipsească un spaţiu de satisfacere a papilelor gustative, amenajat în sistem „împinge tava” -sania lui Moş Gerilă 😀 Încă un sfat: temperatura în salină este de 13-15 grade. Celsius. La haine scurte este relativ răcoare 😉 De la Ocnele Mari ne-am deplasat spre Băile Govora. Cât de des aţi căutat prin casa bunicilor? Nu de alta, dar aproape în fiecare casă se găsea câte un suvenir de la Băile Govora. Luat pe vremea când funcţionau şi tratau sute de oameni. Acuma …. 🙂 Am fost la Govora very long time ago. Din fericire telefonul e mai intelijent ca stăpânul şi...

Read More
content top