content top

Pletosim și în 2015. Concerte rock

Pletosim și în 2015. Concerte rock

Odată cu noul 2015 a reînceput goana după bilete şi / sau abonamente la diversele evenimente muzicale care ne vor încânta urechile şi sufletul în acest an. Să ne uităm oleacă peste lista următoare. Atenţie! Acestea nu vor fi singurele evenimente, deci fiţi cu OKS (ochii cât sarmaua) să nu ratați concertele nemenţionate. 27 ianuarie 2015 – Lansare album Sabaton, Arenele Romane, Bucureşti Trupa Sabaton, clasificată în general ca fiind  o trupă de power şi heavy metal suedeză, îşi va lansa ultimul album, Heroes, în cadrul unui eveniment organizat de Metalhead. Preţul unui bilet – 85 lei.  În deschidere vor concerta Delain şi Battle Beast. 16 februarie 2015 – Eluveitie Origins Tour 2015, Club Colectiv, Bucureşti Cunoscută în sfera folk-metalului, Eluvetie (folk-metal, celtic and pagan metal, vă recomand Inis Mona sau The call of the mountains) sunt în turneul de promovare al ultimului lor album, Origins, lansat anul trecut. Din fericire suntem şi noi incluşi pe lista locațiilor de concertare. În deschidere vor încinge atmosfera islandezii Skalmold (viking metal) şi italienii Wild Rose (progressive şi symphonic metal). Preţ bilet – 70 lei (dacă mai prindeți însă …). 21 martie 2015 – Concert Negură Bunget,  Bohemian Flow, Sibiu Negură Bunget îşi promovează noul albul, Tău, printr-o serie de concerte în cadrul unui turneu internaţional. În România vor susţine mai multe concerte, dintre care eu vi-l prezint pe cel din Sibiu. Atmosfera va fi pregătită de arădenii Grimegod (gothic metal, Romania) şi Northern Plague (black metal, Polonia), care vor cânta în deschidere. Conform site-ului, ei vor poposi şi în Arad în data de 29.03.2015, în club Nerv, în deschidere fiind Northern Plague şi The Moon & Nightspirit. Nu ştiu cât costă biletele în Arad sau  Sibiu dar în Bucureşti acestea sunt între 35 – 40 lei. 15 mai 2015 – Romanian Rock Meeting, Arenele Romane, Bucureşti Citez:”ROMANIAN ROCK MEETING se dorește a fi un eveniment periodic, interactiv, o posibilitate pentru fanii muzicii rock de a se întâlni, de a asculta muzica preferată şi, de ce nu, de a se întâlni cu formațiile preferate” (sursa). Se pare că pentru 2015 urmează câteva surprize, momentan nefiind anunţaţi decât Blind Guardian (power metal, Germania). Planificat iniţial pe 17 mai, concertul s-a mutat pe data de 15 mai 2015. De urmărit pagina de facebook pentru a afla care sunt trupele care vor participa la acest eveniment. Preţ bilet – 78 lei. 17 mai 2015 – Concert aniversar Roxette, Arenele Romane, Bucureşti Celebra trupă Roxette revine în România în 2015 în cadrul unui turneu care celebrează cei 30 de ani de existenţă a formaţiei. Mă îndoiesc că Roxette ar avea nevoie de prezentare sau introducere. Preţ bilet: 145 – 265 lei....

Read More

Primarul de la sat. Azi jucam Banished

Primarul de la sat. Azi jucam Banished

Dacă tot au fost alegerile, m-am gândit să mă votez şi pe mine. Şi nu orice, ci ditamai primarul! Mai la sat, aşea .. să nu se prindă opoziţia că fac trafic de fasole! Să nu credeţi că nu e de muncă ca primar. Fă-le case, dă-le lemne de foc, asigură-le mâncare, haine, ridică spital, trimite-i la şcoală să nu stea pe feisbuc toată ziua etc. Elelei, cât de e de munca! Pe scurt, adică să nu mai lungim numărătoarea voturilor, să jucăm BANISHED! Banished este un joc simpatic produs de băieţii de la Shining Rock Software. A apărut în februarie 2014 dar eu abia acuma am apucat să îmi fac de cap cu el. Am stat destul de mult cu ochii pe el până când l-am prins la reducere pe Steam. Acum jocul costă 20 USD. Dar merită! Probabil că îl găsiţi şi pe torenţi dar, dacă toţi crăcuim jocurile, la un moment dat firmele care le produc se duc sufletului că nu mai încasează nimic. Singura parte nasuală ar fi că nu poate fi jucat direct decât pe Windows. Banished este un joc de stragie, un simulator de sat-comună. Strategie „ţărănească”, ca să zic aşa. Ce trebuie să faci? Să fii dumnezeul mamii lor pentru furnicuţele de la tine din sat. Şi să ştiţi că nu e chiar aşa uşor! În funcţie de nivelul de dificultate ales, aşa de repede faci cu nervii 😀 Să vă explic. Sunt 3 opţiuni de dificultate: uşor, mediu şi greu. În funcţie de fiecare nivel veţi începe jocul cu un anumit număr de familii (adulţi şi copii) şi o anumită cantitate de resurse. Voi trebuie să creaţi folosind condiţiile date un oraş de sute de locuitori (poate chiar mii, dacă reuşiţi). Porneşti, după cum spuneam, fie cu 5 case + locuitorii + resurse destul de multe (pe nivel uşor) fie cu o căruţă de resurse (adică puţien resurse 😀 puse într-o căruţă), câţiva locuitori dar homeleşi. Şi de aici fiecare îşi etalează măiestria. Pentru că va trebui să ai grijă de respectivii, să le creezi posibilitatea de a combina şi înmulţi (în principiu să le dai casă şi mâncare) şi să ai grijă să nu crape. Că au obiceiul de a crăpa înainte de termenul legal.  Imediat ce ai pornit trebuie să te axezi rapid pe producţia de hrană, construcţia de case (dacă nu ai) şi lemne de foc (altfel crăcănează oamenii de frig la iarnă). Spun iarnă deoarece proiecţia jocului se face pe mai mulţi ani, fiecare an având cele 4 anotimpuri clasice. Spre deosebire de alte jocuri clasice de strategie, Banished a modificat modul de joc. Încă din start poţi construi orice (desigur, dacă...

Read More

Leapsa eco

Leapsa eco

Aradul se înghesuie într-un concurs pentru câştigarea titlului de „oraşul reciclării”!  Ok, dacă e să dăm crezare site-ului Polaris Aradul a mai câştigat un astfel de titlu şi în 2013 colectând selectiv deşeuri. Poate reuşeşte şi în 2014! Ca să explic pe scurt ce e cu alde alea de mai sus: Cristina (PrinArad) m-a tras olecuţă de mânecă vis-a-vis de campania Oraşul reciclării prin intermediul unei lepşe în urma unui apel către bloggeri venit de la Chinezu. Campania este organizată de Eco-Rom Ambalaje, sună frumos şi mi-ar plăcea să ştiu toată ţara implicată nu pentru premii ci pentru propria sănătate şi educaţia oamenilor privind selectarea şi colectarea deşeurilor. Premiul nu e mare, 12 mii de euroi investiţi într-o zonă eco cu acces liber la internet wifi  şi un spaţiu de relaxare inedit (arată frumos, spaţiul acesta! Nu există afişat amu dar dacă faci olecuţă de muncă de scormonire descoperi proiectul premiat de Eco-Rom Ambalaje în cadrul concursului „Eco Wi-fi Zone Design” şi îţi poţi face o primă impresie despre acesta). Leapşa pe care mi-a pasat-o Cristina mă îndrumă să mă refer la ramura „eco” a calculatoarelor, dar ştiţi că mie îmi place să scotocesc oleacă să văd ce şi cum e cu acţiunile astea! De ce spuneam că Aradul a mai câştigat un astfel de titlu? Citez de pe site-ul Polaris (fără diacritice că mi-e lene să corectez): „In data de 25 aprile 2013, la bilantul campaniei, municipiul Arad a fost premiat cu premiul de Excelenta categoria “CETATE”, pentru cea mai mare cantitate de deseuri colectate selectiv de la populatie. Premiul onoreaza  atat municipalitatea cat si locuitorii ei, precum si operatorul autorizat de salubrizare din municipiul Arad, POLARIS M HOLDING, in conditiile in care in capitolele de aderare la U.E. mediu, s-a asumat de catre Romania diminuarea cantitatilor de deseuri cu 15%  a deseurilor depozitate la gropile de gunoi, precum si cresterea procentului de colectare selectiva a deseurilor reciclabile. Campania „Orasul Reciclarii” situeaza Aradul peste orase precum Cluj, Craiova, Brasov sau Sectoarele I si VI ale capitalei care au intrat in aceasta competitie demonstrand inca odata ca populatia Aradului a inteles mesajul “Impreuna pentru un oras curat” si a inteles ca un mediu ambiental curat este in beneficiul tuturor.” Sursa (selectaţi Arad, cautati premiul de excelenta). Mnoh, amu ia să ne apucăm să vidiem ce ar putea fi „eco” la un calculator! Nu vă uitaţi (ca mine) dacă are ţeavă de eşapament! Majoritatea nu au! Nu vă uitaţi chiorâş că nu fac mişto. Există carcase destul de bine închise în care aerul circulă în interior în baza unor directive precise (numite ventilatoare :D) şi este evacuat printr-un anume loc căruia i se poate spune...

Read More

RIP Windows XP, Welcome 8.1 Update 1

RIP Windows XP, Welcome 8.1 Update 1

Ei bine, de astăzi se termină brusc şi dureros şi total şi atât suportul oferit de Microsoft pentru Windows XP. Să nu vă plângeți că v-a luat ca din oală pentru că de mult se lăudau că o vor face. Partea proastă este că încetarea suportului acordat sistemului Windows XP lasă în găoază o mulţime de corporaţii. Şi nu pentru că nu şi-ar putea permite achiziţionarea sistemului de operare Windows 7 sau 8 ci pentru că multe companii au diverse programe speciale construite pe baza Windows XP. Care nu funcţionează pe alte tipuri de sisteme de operare. Aici mă refer la programe construite pentru maşini unelte, ATM-uri sau diverse aplicaţii utilitare financiare. Să nu credeţi că de astăzi nu mai funcţionează XP-ul. Funcţionează! Cu tot cu activatoare / generatoare de seriale! Doar că de astăzi nu mai interesează pe nimeni că are găuri de securitate. Întrebătoare! Ia ghiciţi voi ce informaţii s-au păstrat cel mai adânc în sacul cu surprize al băieţilor care se ocupă cu găuritul sistemelor? Aţi ghicit! Nu au mai făcut publice toate vulnerabilităţile din XP pe care le-au mai găsit! Astfel că acestea nu vor mai fi rezolvate. Iar de azi înainte au o uşă sigură în calculatoarele care rulează XP. La fel, s-a încetat suportul la Internet Explorer 8. Atenţie la cei care îl folosiţi! Puteţi spune adio şi la Office 2003! Nici acesta nu mai beneficiază de sprijinul creatorilor! Odată cu „decesul” bătrânului XP avem şi un botez, ca să zic aşa, la Windows 8.1. Primul mare update de la lansare. Ce aduce cu el? Păi, din ce se laudă unii că au descoperit, ar fi cam aşea: sistemul verifica capabilităţile dispozitivului. Dacă suportă touch, porneşte cu interfaţa metro. Dacă nu, intră în clasicul desktop aplicaţiile pot fi „lipite” pe taskbar ca în Windows 7, IE porneşte în sistem desktop iar pe dispozitive touch conţine inclusiv taburile şi adresa pentru un acces mai uşor taskbarul e auto hide când folosiţi aplicaţiile metro dar apare când daţi cu mousul pe de din jos :D; acum avem buton de close pentru aplicaţiile metro (da, ştiu că vă era dor de el şi v-aţi săturat de alt-f4 😀 ) Deci .. pe sus ţi-o închide şi pe jos ţi-o arată nu am apucat să folosesc skydrive dar nici nu voi mai apuca. A fost înlocuit cu onedrive încă nişte chestii inteligente de am rămas prost (tehnice, evident). IE Desktop...

Read More

Să reinstalăm Ubuntu Linux

Să reinstalăm Ubuntu Linux

Deoarece am fost rugat să reiau pas cu pas instalarea sistemului Ubuntu (spre bucuria mea, deoarece văd că încă sunt oameni interesaţi de alte sisteme de operare excluzând Windows), iată că reiau paşii privind instalarea Ubuntu. Ce avem nevoie pentru instalare? Un memory stick (eu folosesc instalarea de pe stick deoarece e mai rapidă) sau un cd / dvd dacă nu vreţi să folosiţi stickul, imaginea sistemului de operare Ubuntu Linux şi puţină răbdare (preventiv, în funcţie de necesităţi, cafea / vodka / ţuică şi ţigări / seminţe +- bomboane :D) No aşea. Amu. Înainte de a te hotărî să te dai în Linux versiunea *buntu e bine să te decizi care versiune o doreşti (aici mă refer atât la sistemul de operare – care poate fi Ubuntu, Kubuntu, Lubuntu, Xubuntu cât şi la versiunea acestuia – LTS, adică long term supported, distribuţie normală, pe 32 sau 64 de biţi). De ce? Pentru că în funcţie de ce anume doreşti instalat aşa va trebui să îţi pregăteşti arsenalul de instrumente. Asta deoarece unele distribuţii sunt mai mari de capacitatea unui cd (recte ai nevoie fie de un dvd fie de un stick de 2 – 4 Giga). Dacă doreşti un LTS e bine să mai aştepţi olecuţă deoarece acuşi iese versiunea 14.04 care este LTS. Să zicem că te-ai decis pe versiunea Ubuntu (oricum, paşii de instalare sunt aceiaşi pentru toate distribuţiile *buntu). Pentru testare eu folosesc versiunea beta de la Ubuntu 14.04. Se descarcă imaginea de pe site (recomand cu limbă de moarte – descărcaţi imaginile de sisteme de operare DOAR de la sursă) şi fie se scrie imaginea pe un DVD fie se scrie pe un stick. Pentru scris pe stick eu folosesc UnetBootIn. E simplu: un stick formatat fat32, un sistem de operare in format .iso. Se selectează stickul pe care dorim să scriem imaginea şi imaginea sistemului de operare şi apăsăm pe bumb. Restul e cancan magie. La terminare apăsăm Ieşire (să nu ne dea brusc un restart :D). Pentru o bună colaborare între sistemele de operare de pe calculator (sau laptop) vă recomand ca Linuxul să îl instalaţi pe o altă partiţie. Creaţi o partiţie de vreo 15-20 de giga, eventual mai creaţi o partiţie swap (dacă nu ştiţi ce e asta nu vă bateţi capul cu ea. Nu vă încurcă nu vă ajută în cazul acesta). Să fiţi atenţi la dimensiunile partiţiei pentru a o recunoaşte la instalare. Ok. Pornim instrumentul (desktop, laptop), introducem stickul / dvd-ul şi selectăm din bios opţiunea să boot-am de pe pe stick sau dvd. Unele scule mai intelijente ne permit ca printr-o simplă selecţie (de obicei F12) să alegem la pornire de...

Read More

Mi-e (iar) lene

Mi-e (iar) lene

Cică, conform dex, „Lene este denumită înclinația unei persoane căreia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căreia îi place să stea fără să muncească, precum și faptul de a se complăcea în inactivitate”. Pentru că tot ne place să găsim cercetăreţi (mai mult sau mai puţin britanici) care să ne „scoată” dpdv al specialistului din orice chestie, am găsit şi eu (nici nu era greu deoarece erau deja gata găsiţi de alţii) care să ne scuze că suntem leneşi. Sau că sunt leneş. Dar chiar mi-e lene 😀 Aşa că, din ce cetii despre cei doi cercetăreţi (nemţi, nu britanici însă) se pare că omul (oama) posedă o cantitate limitată de chackra. Ştiţi voi ce e chackra … chestia aia colorată care te face să realizezi diverse lucruri şi care uneori curentează. Noh, dară, cu cât o foloseşti mai mult cu atâta se pierde mai multă (logică simplă şi clară: cu cât bei mai multă bere din sticlă cu atât mai repede se goleşte stricla).  Deci.. ermm.. am uitat ce spun că zic! Aha! Lenea. Mi-e lene să vă scriu prea multe, dar pe scurt ar fi cam aşa: mă fiute o leneeeee .. de n-am chef de nimica 😀 Şi mai pe scurt, vreau să trăiesc mai mult! Deci, dacă o zi de muncă scurtează viaţa cu cel puţin 8 ore, încerc din toate putorile mele (Capucino e martor) să câştig câte olecuţă de minuţele în plus. Nefăcând nimic. Stau şi .. nici măcar fotosinteză nu fac că nu e soare. Mi-e o de mi se fâlfâie. Ete ce găsi fratele goagle (el munceşte când eu n-am chef): beserica (măsii) a pus lenea ca şi păcat. Dap .. e păcat că după 8 ore de muncă mergi acasă şi măcar o oră ţi-e lene. Îi ghini că popii muncesc ei ca nişte albinuţe doar duminica (câteva ore .. până se stinje cădelniţa) sau când e calendarul pe roşu (norocul meu că figurez printre atei, agnostici sau liber cujetători – cum vreţi să îi denumiţi – şi mi se rupia de răbojul lor cu pacati). Părerea mea, nu daţi cu ouă. Şi dacă tot daţi cu ele să fie prăjite şi cu oleacă de slăninuţă pe ici pe colo, săr’na. Ştiu că ar mai trebui să scriu ceva … Da’ mi-e o leneeeee...

Read More

La ce concerte pletoşim în 2014

La ce concerte pletoşim în 2014

După ce ne-am făcut sânge rău (SÂNGEEEE!) uitându-ne la line-up-ul festivalului Sweden Rock Festival 2014, a venit vremea să ne uităm puţin şi în ograda noastră să vedem pe unde pletoşim (sau nu). Deşi suntem abia în ianuarie veţi fi miraţi (probabil ar trebui să schimb titlul în ceva gen „vei rămâne şocat”, „ţi se va ridica tensiunea”, „îţi va scădea salarul când vei afla”, „vei face mătreaţă pe chelie”) să descoperiţi că la multe concerte o bună parte de bilete sunt deja vândute. Nu sunt eu di vină, organizatorii vor să fie siguri că au sala plină (sau măcar biletele vândute) astfel că pe site-urile consacrate în vânzarea de bilete au apărut de ceva vreme posibilităţile de achiziţionare (informaţii legate de locaţii şi / sau site-uri găsiţi la capătul articolului). Dar să vidiem ce rockerim anul ăsta. 17-18 ianuarie 2014 – Concert caritabil – Rock for Livia, Club Flying Circus, Cluj Napoca, orele 20.00 Fiind fără îndoială unul din cele mai de suflet evenimente, concertul caritabil, care se întinde pe parcursul a 2 zile, este format din mai multe reprezentaţii ale unor formaţii metal româneşti din zona Clujului. Scopul acestui concert este unul nobil: strângerea de fonduri pentru Livia Beju, jurnalistă din Cluj, greu încercată de Sindromul Marfan. Pentru reuşita acestui eveniment s-au aliniat Sinfold, Times of Need, Shadowsail, Marchosias, Vespera, Krepuskul (care vor cânta vineri, 17 ianuarie 2014) şi Mushroom Story, Sky Swallows Challenger, Whispering Woods, Diamonds are Forever, Luna Amară, Dirty Shirt (care vor concerta sâmbătă). Intrarea se face pe baza unei donaţii de 10 lei. 24 ianuarie 2014 – Concert Zdob şi Zdub, Hard Rock Cafe, Bucureşti, orele 22.00 Anul acesta Hard Rock Cafe sărbătoreşte 6 ani de la înfiinţare. Pentru a marca acest eveniment de Ziua Unirii vor concerta moldovenii de la Zdob şi Zdub. Preţ bilet: 60 lei 28 ianuarie 2014 – Concert Iced Earth, Silver Church Club, Bucureşti Iced Earth este o formaţie care nu are nevoie de prezentare. Concertul face parte din turneul de prezentare al albumului „Plagues of Babylon”, iar alături de Iced Earth vor mai urca pe scenă Warbringer (SUA) şi Elm Street (Australia). Preţul unui bilet: 75-85 lei. 6 februarie 2014 – Concert Iris, Euphoria Music Hall, Cluj-Napoca Iris nu mai are nevoie de nicio prezentare. Ar trebui să fii alien ca să nu îi cunoşti. 7 februarie 2014 – MetalHead Awards 2013-2014, Club Fabrica, Bucureşti MetalHead premiază live formaţiile câştigătoare ale ediţiei a 7-a a MetalHead Awards. Vor urca pe scenă Negură Bunget, Bucovina şi Vidma. Preţul unui bilet: 25 – 35 lei. 13 februarie – MetalHead Alt.Rock Awards 2013, Club Colectiv, Bucureşti Pe lângă festivalul prezentat mai sus, MetalHead premiază live...

Read More

Sweden Rock Festival 2014

Sweden Rock Festival 2014

Rockers from all the world, unite! Vă recomand cu căldură o mică plimbare prin Suedia. Nu pentru a căuta un loc de muncă şi nici (doar) pentru a admira natura ci pentru a participa la unul din cele mai bestiale evenimente nordice. Acesta este festivalul anual de muzică rock din Suedia. Festivalul îşi are începuturile prin 1992, când un număr relativ mic de formaţii (vreo 9) au s-au adunat pentru o serie de concerte rock. Cea mai cunoscută era Nazareth. Încet încet „a tunat şi s-au adunat” tot mai multe trupe, tot mai cunoscute. Stilul variază de la soft rock la death metal. Până în 1998 festivalul s-a ţinut în Olofstrom şi Karlshamn, acum se desfăşoară în Norje, lângă Solvesbourg. În 2014 Sweden Rock Festival se ţine în Norje, lângă Solvesbourg, în perioada 04-07 iunie 2014. Anul acesta se anunţă unul plin. Deja şi-au anunţat participarea o mulţime de nume cunoscute: Miercuri, 4 iunie: Magnum, Di’Anno vs Bayley, Crowbar, Freak Kitchen, Dust Bowl Jokies. Joi, 5 iunie: Alice Cooper, Rob Zombie, Transatlantic, Uriah Heep, Dark Angel, Pretty Maids, Annihilator, Jake E. Lee’s Red Dragon Cartel, Sólstafir. Vineri, 6 iunie: Black Sabbath, W.A.S.P., TNT, The Men They Couldn´t Hang, Heaven’s Basement, Jaguar, Eddie Meduza Lever. Sâmbătă, 7 iunie: Volbeat, Emperor, Saga, Arch Enemy, Monster Magnet, Sodom, Powerwolf, The Rods, Asphyx. Pe lângă aceste formaţii mai este o listă de aşteptare. Astfel, încă se aşteaptă confirmarea de la trupe precum Kvelertak, Y&T, Electric Banana Band, Robin Beck, Q5, Therion, Five Horse Johnson, Sparzanza, Death SS, The Night Flight Orchestra, Cloven Hoof, Blues Pills, Horisont, Thundermother. Concertele se vor ţine pe mai multe scene, astfel: Festival Stage, Rock Stage, Sweden Stage, 4Sound Stage şi Rockklassiker Stage. Biletele s-au pus în vânzare prin intermediul site-ului şi variază de la 300 de euro (pentru 3 zile) la 500 de euro (un bilet VIP pentru toată durata festivalului). Vor fi amenajate locuri de campare (dacă am cetit bine vor costa cam 10 euro pe zi). Mai multe informaţii (precum şi lista actualizată cu formaţiile participante) le găsiţi pe site-ul evenimentului. PS: Ca ultime informaţii, se pare că şi următoarele trupe şi-au anunţat participarea: Megadeth, Canned Heat, Bombus, The Rainmakers, Turisas, Royal Republic şi Black...

Read More

Crăciun cu vapori, zombalăi şi erori de grub la testarea lui ArchLinux

Sună .. patetic? Neah, doar vi se pare 😀 La unii timpul a itnrat la apă (ştiu, face rău şi la genunchi şi la plămâni) astfel că am apucat ceasul de coadă abia în perioada asta de sărbăutoreală jenerală. Şi ca să mă simt şi eu în largul meu am pus în practică ceea ce îmi propusesem pentru sfârşit de an şi nu am apucat. Dar să le luăm pe rânduri. În primul rând m-am jucat puţin cu noul SteamOS. Spun doar puţin deoarece sunt limitat de componentele necesare. SteamOS este o versiune particularizată de Debian Linux, întreţinută de băjeţii de la Steam. M-am jucat şi eu olecuţă cu noul soft de probă, dar pentru rezultate care să merite să fie marcate ar fi nevoie de un sistem de componente real, bazat pe o placă video nvidia. Eu l-am testat în virtualbox (sistem virtual), sistem unde nu se poate manifesta cum trebuie. Momentan îmi trebuie un hard pentru a realiza un calculator pentru teste (şi nu ştiu cum nu am apucat până amu să iau unul). Din câte cetii eu până acuma este implementat deja un schelet pentru alte modele de plăci video. Dar asta e o altă poveste. Vapori. Nu vapoare. În încercarea de a reduce consumul de tiutun (sunt un fumător înrăit) am optat pentru consumul alternativ de vapori. Mai exact, ţigară electronică. Şi mai exact, vapez de zici că e saună 😀 Ca să fiu sincer, este singura metodă momentan care mă ajută să ţin consumul de ţigări sub un pachet pe zi. Doar că încă mă irită anumite arome (sugstanţa folosită pe post de fum este glicerină naturală cu diverse arome) pe gârgălot. Ce făcuşi de crăciun? Ce fac de câţiva ani buni de crăciun … urmăresc filme cu Charlie Chaplin. Şi încerc să găsesc elemente noi care definesc caracterul rasei umane. Te miră? Nu ar trebui … Vagabondul a fost un vizionar. Ştii şi tu că în perioada crăciunului (nu te irita .. intenţionat scriu crăciun cu literă mică 🙂  … prietenii ştiu de ce ) se consumă carne. Multă, multă carne. Deci şi eu consum multă carne. Reală .. nu de din aia virtuală .. că nu sunt politician. O altă cracă populaţionistă consumatoare de carne este craca zombalăilor. Yeah, zombi. Din fericire virtuali 😀 Fiind un consumator al ştirilor legate de anumite elemente din sfera IT, am prins ocazia de a achiziţiona gratuit pentru Steam jocul Left4Dead2. Am decis să îl instalez mai ales datorită faptului că se poate juca în mediul Linux (unde îmi petrec cam 95% din timp). Pentru cei care sunt pasionaţi de împuşcatul zombalăilor (indiferent dacă îi împuşcă în windows sau în linux)...

Read More

Eterna muzică eternă

Muzica, în special muzica bună, te face să vezi lucrurile puţin (mai mult) altfel. Sunt sigur că şi voi aţi văzut nu o dată pe unii cântând la frunză, la fir de iarbă. Poate v-aţi mirat, poate i-aţi admirat, nu ştiu. Dar unii chiar fac artă din asta. Dar fără frunză, fără iarbă. Mitsuhiro Mori (era să scriu memento mori .. noroc că ce urmează ar trebui să fie etern) dă o nouă formă sonoră unor melodii cunoscute. Şi nu cântă la niciun instrument. Adică .. nu foloseşte alt instrument decât propriile mâini. Vorba ceea: „câte se pot face cu 2 mâini dibace”. Ştim cu toţii în teorie cum să fluierăm cu un fir de iarbă sau o frunză. Pe acelaşi principiu (mâinile făcute căuş, lăsând o mică despărţitură pe unde sufli) Mitsuhiro crează un alt fel de fluier. Acompaniat de Keitsuke Usuda (nu, nu e un serial de anime) la pian, formează grupul numit „Childhood”. Melodiile interpretate … ermm … 😀 ハンドフルート 森光弘 ピアノ 臼田圭介 ♪ 道(タオ) 作曲 臼田圭介 ♪ Snow again...

Read More

Ne pierdem valorile morale

Vă place Lucian Blaga? Mai ţineţi minte versurile următoare? „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc / în calea mea ….” Sună frumos? Doar sună … pentru că realitatea ne arată, într-o manieră crudă de multe ori, că ne pierdem moralitatea. Că nu mai ştim să apreciem. Că, în ciuda promisiunii de a nu strivi corola de minuni noi o călcăm inconştienţi în picioare. Într-un perpetuum mobile grotesc al vieţii cotidiene ne îngropăm în Superficialitate. Banală superficialitate, pe care o tragem în suflet şi pe care o transformăm în suflet. Recent a avut loc la Cluj un eveniment denumit MASmedia. Mă uitam pe scurtele filmuleţe puse pe Youtube (le găsiţi pe aici) şi mă minunam. Suntem conştienţi de prostiile noastre. Dar ne complacem să trăim cu ele. Ba chiar să le continuăm, „în formă agravantă”, ca să folosesc un termen „legal”. Câteva idei mi-au atras în mod special atenţia. Răzvan Exarhu şi mistreţul „bezmetic” hoţ de bani de gaz. Vai, cât de adevărate sunt vorbele că „se poate face absolut orice cu mintea oamenilor”. Zoso punctează frumos la capitolul ce mai înseamnă în ziua de azi, efectiv, social media. De ce am ajuns eu la social media? Pentru că pentru noi, „ciborgii” din ziua de azi, chiorii 2.0, a ajuns să conteze doar ce e „viral”, doar ce e „trendy”, doar ce „se vinde”. Andrei Gheorghe punctează şi el excelent prin „decizia este a voastră. Voi decideţi ce mâncaţi, ce beţi, ce viaţă sexuală aveţi …” De la Ana Morodan am reţinut un mic aspect. Scriem mult şi nu spunem nimic. Ceea ce eu aş putea să spun că se generalizează la toată media. Şi implicit la societatea în care trăim. Zăbalţi-news.ro şi Lucian Valeriu. Pe ritmuri de pamflet, ne atrage atenţia la un lucru. Nu mai ştim să analizăm. Înghiţim ce ne aruncă alţii fără să ne întrebăm ce e. „Riscăm să devenim o voce colectivă” Sunt idei scurte scoase în viteză. Dar toate de indică acelaşi lucru. Ne vindem sufletul. Zi de zi, în viaţa noastră efemeră, seacă de multe ori, inundată de automatisme stereotipice gen “somn, mâncare, înghesuială, lucru, mâncare, lucru, înghesuială, mâncare, somn” am uitat să fim oameni. Nu e de mirare că nu mai putem înţelege de ce ni se oferă un copac cu flori. Un copac cu flori şi un colţ uitat de cer. Dar vai, noi am uitat cum să descoperim frumuseţea. Ne-am pierdut balanţa morală. Iar pentru a o regăsi suntem nevoiţi să primim lecţii de viaţă date de oameni cărora viaţa le-a tras-o încă de la început, oameni care nu aveau, practic nicio şansă, sau...

Read More

Eterna muzică-And the waltz goes on

Câţi dintre voi ştiu oare că unul din dinozaurii marcanţi ai filmotecii de aur, Sir Anthony Hopkins, ascunde multe alte secrete? Şi încă ce secrete! Ca să fiu sincer nici eu nu ştiam. Dar, printre sutele de clickuri prin diverse site-uri am descoperit un link, care m-a dus la alt link de pe Youtube. Am rămas şocat! Sincer, îmi puteai pune pe faţă banda aia galbenă a cretinilor cu “Şocant! Nu îţi vei crede urechilor!” şi alte etc-uri de tâmpiţi. Dar de data asta chiar a fost o surpriză pentru mine. Ceea ce nu ştiam până acuma a fost faptul că Sir Anthony Hopkins compune muzică. Desigur, nu ştiam nici că pictează, dar la capitolul muzică excelează. De mic copil îi plăcea să “dea cu degetele în pian”, încercând să compună diverse şiruri de sunete. Chiar el declară că îi plăcea muzica clasică încă de mic, fiind marcat de Vaughan Williams, Elgar şi compozitorii ruşi. Valsul “And the waltz goes on” a văzut lumina zilei ca o partitură de pian, iniţial, apoi a fost finalizat ca aranjament orchestral. Aceasta se întâmpla în Liverpool, Playhouse Theatre, în 1964. Vreme de jumătate de secol valsul a stat cuminte aşteptându-şi muzicienii. Abia în 2011 avea să răsune în toată splendoarea lui dintr-un castel din Viena, interpretat de Orchestra Johann Strauss şi având ca şi dirijor şi vioara întâi pe Andre Rieu, un adevărat vrăjitor al viorii. Când vezi primele imagini nu ştii la ce să te aştepţi. Ascult cu plăcere muzică clasică şi încerc întotdeauna să nu o judec doar după primele note. Valsul începe uşor, subtil, sunetele parcă ascunzându-se sub dantelă. Dacă te grăbeşti vei avea impresia că va începe un film ceva gen “Naşul” şi te decepţionezi fără rost. Apoi sunetul începe să prindă culoare. Devine încet, încet, un sunet complet. Extremele se împletesc ca nişte valuri, alunecând în jurul corzilor. Ceea ce urmează e greu de descris. E o adevărată orgie muzicală în urechi. Fără a zgâria deloc. Sunetul e unul parcă făcut din satin, cel mai fin satin pe care l-au auzit urechile mele în ultima perioadă. Aproape că nu te poţi abţine să nu te laşi purtat pe cine ştie ale cărui valuri. O mică pauză îţi dă un moment de “revino-ţi” ca apoi să te ducă din nou departe. Mici divagări clasice de flaşnetă se împletesc armonios marcând trecerea doar la instrumente cu corzi. Instrumentele de suflat şi percuţia revin apoi recreând un final apoteotic, genial, ca un proverb vechi căruia încă nu i-ai descifrat tot înţelesul. Absolut … sublim! Ca şi notă finală, Sir Anthony Hopkins a mai compus diverse piese pentru Orchestra simfonică a oraşului...

Read More

Mama lor de rozatoare

Uăi, da’ nu se mai poate astfel! Chiar aşa, cum zice Bito pe ici pe colo, prin părţile esenţiale. S-au înmulţit rozătoarele! Nah, ce să fac … stau la casă. Cu chirie, evident. Şi am pod. Micuţ, plin de păienjeni (sau a fost plin de păienjeni .. că mă plimbai eu oleacă pe acolo şi făcui cheta) şi de diverse resturi lemnoase şi .. ţigloase 😀 Şi deoarece eu sunt băiet finuţ (când mă bărbieresc, desigur) pe lângă mine s-au aciuat de diverse din astea .. era să le spun politicieni. Rozătoare. Nişte animale, domle’ .. nişte animale. Mici. Ce, credeaţi că vorbesc de …? Neah … de .. rozătoare ziceam. Sper, Bito (sper că pot să îţi spun Bito deşi – cred – nu ne cunoaştem) că nu toate rozătoarele devin carnivore, devoratoare de ciolan românesc. Nu de alta dar din câte aud eu din când în când rozătoarele astea o pun de o tochitură. De resturi. Mă refer, menţionez din nou, la rozătoarele mele din pod. Şi la resturile din pod. Nu la rozătoarele ALEA care ciolănesc resturile tărişoarei noastre, care este. Sau care mai este. DAR EU M-AM SĂTURAT! Până aici! DESTUL cu rosul! A venit vremea să începem să ne dăm drumul la animalele din noi! Să “vibrăm la chemarea naturii”. Să facem pipi pe gardul boierului! Unii au şi-nceput! Mă refer la Capucino, căselul mieu. Care una şi cu una, două / am văzut o poartă nouă / dă-te-ncolo, vezi că plouă / şi nu te holba la uouă! Nici nu îţi dai seama când execută o mişcare de carăte chid cu piciorul în sus (nu prea mult, doar cât să nu îl lovească jetul) şi yhaaaaa … pe ..poartă / gard / roata de la mergedes sau volksvagingen. Da, m-am săturat (ştiu .. să îmi fie de bine şi la iarnă cald!) Simt că trebuie să fac ceva, nu mai înghit (ce, numai altele alţii pot să scuipe?) mârlănia rozătoarelor. Eu am găsit soluţia pentru ele. În unele locuri îi spune rozitox. În altele ceva în rusexşte. Unele e lipicioase. Altele colorate. Da! Le-am pus otravă! Repet .. mă refer la rozătoarele din podu-mi! Sau …....

Read More

Să testăm Ubuntu 13.10 Saucy Salamander

Să testăm Ubuntu 13.10 Saucy Salamander

Nu de mult versiunea 13.10  a cunoscutului sistem de operare Ubuntu Linux a văzut lumina zilei în versiune finală. Evident că l-am descărcat şi instalat ca să îmi bag şi eu nasul prin el. Să vedem ce găsim în colecţia de toamnă-iarnă-primăvară a sistemului Ubuntu. Spuneam mai sus că e colecţia de toamnă-iarnă-primăvară. Asta pentru că Ubuntu 13.10 are asigurat un suport tehnic de doar 9 luni. Astfel, înainte de a te apuca să ştergi tot şi să reinstalezi sau să actualizezi sistemul la ultima versiune gândeşte-te bine dacă chiar ai nevoie de asta. Nu întotdeauna o versiune intermediară între 2 LTS-uri este şi neapărat necesară sau utilă. Poţi rămâne liniştit cu versiunea 12.04 LTS până anul viitor când va fi lansat 14.04 LTS. Să revenim. După cum probabil s-a observat de-a lungul timpului mie îmi place versiunea „clasică”, ca să zic aşa, a lui Ubuntu. Nici nu sunt un extra mega super pizdu expert în Linux. Astfel că prefer să merg pe versiuni clasice. Din acest motiv am decis să testiculez prima dată Ubuntu 13.10 versiunea desktop cu interfaţa Unity (pentru doritori şi interesaţi, vă pot spune că se mai epzistă versiunile Kubuntu – care foloseşte KDE, Lubuntu – foloseşte LXDE, Xubuntu – foloseşte XFCE, Ubuntu Studio – special pentru cei integraţi în lumea multimedia şi să-mi scadă chelia dacă mai ştiu ce folosexşte, Kylin – special pentru China şi Edubuntu – în scop educativ. Diferenţele dintre sistemele enumerate sunt în managementul vizual – modul grafic afişat pe ecran – şi principalele programe utilizate. Totodată, mai există versiunile create specific pentru servere şi cloud.) revodka. Revin. După descărcarea imaginii .iso de pe site-ul oficial (nu vă chinuiţi să îl descărcaţi din diverse surse mai mult sau mai puţin obscure. E legal, oficial, fără crackuri şi keygenuri, direct de la sursă) folosind UnetBootin sau MultiSystem (sau orice altă metodă cunoaşteţi pentru a crea un stick boot-abil) creăm un stick de sistem cu Ubuntu pe el. Desigur, se poate folosi şi un dvd (spun dvd şi nu cd deoarece versiunea este ceva mai mare de un cd normal, are vreo 895 de mega). Bootăm de pe el şi ne duce imediat în versiunea de testare. Din nefericire, datorită unor probleme legate de stabilitatea soft-ului, nu mai avem Wubi (care ne permitea să îl instalăm direct din Windows). Acum putem decide dacă îl instalăm sau dacă doar ne jucăm puţin prin el şi apoi aşteptăm altul. Eu am decis să îl instalez. Instalarea decurge lejer (de mult nu mai e chinuială cu ea, singurul moment care poate încurca este atunci când decizi unde în instalezi – partiţie şi tipul acesteia). După instalare, un mic update şi...

Read More

Rămâi în legendă cu MANOWAR

Rămâi în legendă cu MANOWAR

Nu cred că are sens să vă spun ce este Manowar. Așa că am să trec direct la subiect. Manowar  invita prin 28 iulie întreaga Armată de Nemuritori (așa își răsfață ei fanii – Manowarriors, Brothers of Metal, Army of Immortals) să facă parte din moștenirea pe care vor să o lase la a 25-a aniversare a albumului „Kings of Metal”. Mai exact, dacă aveți o lucrare grafică (poză, desen, scanare) o puteți înscrie în concursul care va desemna operele de artă ce vor fi incluse pe cd / dvd la lansarea oficială a albumului special „Kings of Metal MMXIV”. Grăbiți-vă că acuși e gata! Albumul „Kings of Metal” a fost lansat (în prima versiune), pe 18 noiembrie 1988. Pe sfârșitul acestui an se așteaptă versiunea 2014 a acestuia, anul viitor Manowar urmând să petreacă multă vreme prin lume cu turneul aniversar. Se pare că naratorul din „The warrior’s prayer” va fi un actor englez mare fan de muzică metal, Brian Blessed (a interpretat roluri în Henry V, MacBeth, King Lear sau Alexander și a primit în iunie 2013 premiul „Spirit of Hammer” la Metal Hammer UK’s Golden Gods Awards). Noile înregistrări sunt făcute având la chitară pe Karl Logan și la tobe pe Donnie Hamzik. “The new rendition will honor the original as it’s inspiration, but with additional energy, fully utilizing the power of today’s technology and 25 years of experience, and it will contain new arrangements and changes that incorporate live performance elements added over the years,” said MANOWAR bassist Joey DeMaio. “The album will feature additional bonus material and many other surprises,” he added. „Această versiune va onora originalul ca fiind propria inspirație dar aducând un plus de energie, folosind la maximum puterea tehnologică actuală și cei 25 de ani de experiență și va conține  compoziții noi și schimbări care încapsulează elemente de interpretare live adunate de-a lungul anilor. Albumul va avea diverse materiale bonus și multe alte surprize.” (traducere personală) Din informațiile de pe site se poate specula că albumul va conține pe lângă muzica atât de îndrăgită de fani (inclusiv eu) diverse filmări, poze și interviuri precum și o scurtă istorie a formației Manowar și a erei „Kings of Metal”. Legat de lucrarea voastră, atenție mare la drepturile de autor. Va trebui să puteți dovedi că sunteți autorul ei sau că aveți acordul scris al acestuia! Despre Manowar aș putea eventual să vă aduc aminte următoarele: în 1984 formația Manowar a intrat în Cartea Recordurilor Guinness având cea mai „zgomotoasă” interpretare într-un concert. Acest record a fost ulterior doborât de 2 ori, tot de ei. În 2008 au susținut în Bulgaria un concert record de 5 ore (cel mai...

Read More
content top