Sună .. patetic? Neah, doar vi se pare 😀 La unii timpul a itnrat la apă (ştiu, face rău şi la genunchi şi la plămâni) astfel că am apucat ceasul de coadă abia în perioada asta de sărbăutoreală jenerală. Şi ca să mă simt şi eu în largul meu am pus în practică ceea ce îmi propusesem pentru sfârşit de an şi nu am apucat. Dar să le luăm pe rânduri.
În primul rând m-am jucat puţin cu noul SteamOS. Spun doar puţin deoarece sunt limitat de componentele necesare. SteamOS este o versiune particularizată de Debian Linux, întreţinută de băjeţii de la Steam. M-am jucat şi eu olecuţă cu noul soft de probă, dar pentru rezultate care să merite să fie marcate ar fi nevoie de un sistem de componente real, bazat pe o placă video nvidia. Eu l-am testat în virtualbox (sistem virtual), sistem unde nu se poate manifesta cum trebuie. Momentan îmi trebuie un hard pentru a realiza un calculator pentru teste (şi nu ştiu cum nu am apucat până amu să iau unul). Din câte cetii eu până acuma este implementat deja un schelet pentru alte modele de plăci video. Dar asta e o altă poveste.
Vapori. Nu vapoare. În încercarea de a reduce consumul de tiutun (sunt un fumător înrăit) am optat pentru consumul alternativ de vapori. Mai exact, ţigară electronică. Şi mai exact, vapez de zici că e saună 😀 Ca să fiu sincer, este singura metodă momentan care mă ajută să ţin consumul de ţigări sub un pachet pe zi. Doar că încă mă irită anumite arome (sugstanţa folosită pe post de fum este glicerină naturală cu diverse arome) pe gârgălot.
Ce făcuşi de crăciun? Ce fac de câţiva ani buni de crăciun … urmăresc filme cu Charlie Chaplin. Şi încerc să găsesc elemente noi care definesc caracterul rasei umane. Te miră? Nu ar trebui … Vagabondul a fost un vizionar.
Ştii şi tu că în perioada crăciunului (nu te irita .. intenţionat scriu crăciun cu literă mică 🙂  … prietenii ştiu de ce ) se consumă carne. Multă, multă carne. Deci şi eu consum multă carne. Reală .. nu de din aia virtuală .. că nu sunt politician. O altă cracă populaţionistă consumatoare de carne este craca zombalăilor. Yeah, zombi. Din fericire virtuali 😀 Fiind un consumator al ştirilor legate de anumite elemente din sfera IT, am prins ocazia de a achiziţiona gratuit pentru Steam jocul Left4Dead2. Am decis să îl instalez mai ales datorită faptului că se poate juca în mediul Linux (unde îmi petrec cam 95% din timp). Pentru cei care sunt pasionaţi de împuşcatul zombalăilor (indiferent dacă îi împuşcă în windows sau în linux) pot recomanda liniştit Left4Dead2. Funcţionează excelent în ambele sisteme de operare, cu grafica dusă la maxim chiar, fără a solicita prea tare procesorul, ramii sau placa video. PS Zombalăii sunt chiar răi … am terminat toate stagiile pe nivelul „easy” şi tot am crăpat de multe ori. Urmează să le reiau pe un grad mai ridicat de dificultate. Sângeeeeeeeee !
Okies .. să trecem la arch linux. V-aţi jucat cu arch linux? Arch linux este un linux pe care ţi-l faci tu cum vrei. Se descarcă imaginea direct de la sursă (vă rog mult, nu descărcaţi linuxuri decât de la sursă), se crează un cd / stick de boot şi trecem la treabă. Şi aici deja dădui de prima problemă. Eu folosex unetbootin pentru a crea stickuri bootabile cu linuxurile de test. Ei bine, unetbootin nu crează cum trebuie managerul de boot de pe stick, astfel că va da erori la bootare. Pe wiki-ul de la arch (secţiunea beginners :D) sunt expuse metodele de corecţie a boot-ării precum şi versiunea de scriere a unui stick bootabil folosind comanda dd. Fiind încă începător în domeniu, am fost destul de mirat să văd cât de rapid se poate face un stick bootabil de linux folosind dd. Dar şi ce durere de cap mi-a fost până am citit ce face exact 😀
Deci. Iniţial m-am jucat folosind Virtualbox. Apoi m-am uitat cu ochi luminoşi la conserva mea. Adică laptopul Acer. Aveam pe el un ubuntu pe 64 de biţi cu interfaţa Mate. I-am pus gând rău. Pregătit cu stickul, am trecut la atacul hardului. Pentru că arch linux porneşte de la bază. Fără interfaţa grafică cu care ne-au obişnuit deja majoritatea sistemelor de operare linux. Deci. Formatez partiţia. Instalez baza. Învăţasem deja că în arch linux interfeţele de reţea nu mai sunt eth sau wlan. Ca să descoperiţi noile denumiri folosiţi comanda ip link în bash-ul cel de toate zilele de la instalare :D. Aşea. Deci. Configurai reţeaua fireless (după ce am citit puţin în wiki-ul de la arch, a fost foarte uşor) şi am instalat conform procedurilor managerul de boot. Grub. Ei, aici intervine problemul. Ori am uitat eu să fac ceva, ori a uitat el să facă vreo ceva. Partea proastă e că la reboot .. oroare. Pardon, eroare. Nu vedea nici wingăozul 8 care era pe o partiţie, nici nu pornea în arch. Ci făcea pe şmecherul că nu poate porni de pe un anumit UUID pe care era setat. Pentru cine nu ştie, UUID este un fel de cod pentru partiţiile de pe hard. Eu mă uitam la eroare, eroare se uita la mine. M-a aruncat, rece şi fără să mă întrebe, în linia de comandă de la grub. Amu mă uitam la linie, linia se făcea că nu ştie nimic. Goagle is my friend.
Unde am greşit (zic eu). La crearea scriptului de boot a luat ca partiţie principală stickul de pe care instalasem. Şi eu nu mi-am dat seama (am descoperit verificând UUID-urile tuturor partiţiilor existente). Practic, voia să pornească de pe o partiţie care nu exista. Din fericire grubul îţi oeră posibilitatea să porneşti făcând modificări la scriptul de pornire apăsând tasta „e”. Acolo am tot modificat pe setări până când într-un final a luat-o. Rău, din plin. Şi m-a dus în arch. Tot în linie de comandă. Ştiu că majoritatea celor care încearcă să treacă la linux se sperie de linia de comandă. Aşa eram şi eu până am descoperit că ce pot face în linie de comandă nu voi face niciodată în interfaţa grafică. Vina era a mea. Nu am citit până la capăt. Acolo scria că nu ai nici un manager de ferestre, nicio interfaţă grafică. Te lasă pe tine să decizi ce fel de interfaţă grafică vrei, ce programe vrei tu să foloseşti în sistemul tău. Şi aici m-am oprit. Momentan.
Ca să concluzionez. Dacă vrei să îţi instalezi ArchLinux, înarmează-te cu răbdare şi cu încă un calculator alăturat să poţi accesa wiki-ul lor. Majoritatea problemelor sunt expuse acolo, împreună cu modul de rezolvare. Prima problemă este posibil să apară la reboot, când va da eroare la grub. Cu puţină magie reuşeşti să îl rezolvi. După ce a intrat în arch, vei putea corecta configul grubului. Nu există o interfaţă grafică preinstalată. Nu există driveri video preinstalaţi. Tu decizi ce şi cum vrei să înstalezi. Eu aici m-am oprit. Nu ştiu de ce dar sperasem ca după corectarea grubului să îmi apară un desktop mumos, colorat, practic. Nu mă aşteptam să trebuiască să continui cu săpatul tranşeelor în aplicaţii. Dar urmează să reiau treaba de la capăt, nu de alta dar îmi place provocarea asta 😀

Comments are closed.