Nu de mult versiunea 13.10  a cunoscutului sistem de operare Ubuntu Linux a văzut lumina zilei în versiune finală. Evident că l-am descărcat şi instalat ca să îmi bag şi eu nasul prin el. Să vedem ce găsim în colecţia de toamnă-iarnă-primăvară a sistemului Ubuntu.
Spuneam mai sus că e colecţia de toamnă-iarnă-primăvară. Asta pentru că Ubuntu 13.10 are asigurat un suport tehnic de doar 9 luni. Astfel, înainte de a te apuca să ştergi tot şi să reinstalezi sau să actualizezi sistemul la ultima versiune gândeşte-te bine dacă chiar ai nevoie de asta. Nu întotdeauna o versiune intermediară între 2 LTS-uri este şi neapărat necesară sau utilă. Poţi rămâne liniştit cu versiunea 12.04 LTS până anul viitor când va fi lansat 14.04 LTS.
ubuntu_1310_00Să revenim. După cum probabil s-a observat de-a lungul timpului mie îmi place versiunea „clasică”, ca să zic aşa, a lui Ubuntu. Nici nu sunt un extra mega super pizdu expert în Linux. Astfel că prefer să merg pe versiuni clasice. Din acest motiv am decis să testiculez prima dată Ubuntu 13.10 versiunea desktop cu interfaţa Unity (pentru doritori şi interesaţi, vă pot spune că se mai epzistă versiunile Kubuntu – care foloseşte KDE, Lubuntu – foloseşte LXDE, Xubuntu – foloseşte XFCE, Ubuntu Studio – special pentru cei integraţi în lumea multimedia şi să-mi scadă chelia dacă mai ştiu ce folosexşte, Kylin – special pentru China şi Edubuntu – în scop educativ. Diferenţele dintre sistemele enumerate sunt în managementul vizual – modul grafic afişat pe ecran – şi principalele programe utilizate. Totodată, mai există versiunile create specific pentru servere şi cloud.) revodka. Revin. După descărcarea imaginii .iso de pe site-ul oficial (nu vă chinuiţi să îl descărcaţi din diverse surse mai mult sau mai puţin obscure. E legal, oficial, fără crackuri şi keygenuri, direct de la sursă) folosind UnetBootin sau MultiSystem (sau orice altă metodă cunoaşteţi pentru a crea un stick boot-abil) creăm un stick de sistem cu Ubuntu pe el. Desigur, se poate folosi şi un dvd (spun dvd şi nu cd deoarece versiunea este ceva mai mare de un cd normal, are vreo 895 de mega). Bootăm de pe el şi ne duce imediat în versiunea de testare. Din nefericire, datorită unor probleme legate de stabilitatea soft-ului, nu mai avem Wubi (care ne permitea să îl instalăm direct din Windows). Acum putem decide dacă îl instalăm sau dacă doar ne jucăm puţin prin el şi apoi aşteptăm altul. Eu am decis să îl instalez.
Instalarea decurge lejer (de mult nu mai e chinuială cu ea, singurul moment care poate încurca este atunci când decizi unde în instalezi – partiţie şi tipul acesteia). După instalare, un mic update şi gata. Putem să îl folosim. După cum ştiţi, sau nu dar vă spun eu amu, Ubuntu vine cu un pachet de programe preinstalat. Astfel, pentru serviciile de Internet găsim browserul Firefox (versiune 24.0), Thunderbird pentru email, Transmission pentru torent şi Empathy pentru mesageria instant. Pentru birotică avem suita Libre Office (versiunea 4.1.2). Pentru amatorii de jocuri de sistem găsim Solitaire, Mahjongg, Mines şi Sudoku.
Deşi e simpatic cu ce are el by default, eu am pretenţiile mele, ca să zic aşa. Astfel că, după instalarea pachetului Restricted – care conţine diverse utilitare care nu intră cu totul la capitolul „sursă liberă” şi nu pot fi integrate in versiunea oficială de instalare, îmi adaug câteva arome pe gustul meu. Acestea sunt:

  • Pidgin pentru mesagerie
  • Audacious pentru muzică (nu îmi place Rythmbox şi papă şi mai puţină memorie)
  • Chromium şi Opera pentru surfing pe net
  • VLC pentru filme
  • Deluge pentru torenţi.

Să ne uităm mai departe cu ce vine Ubuntu 13.10. Pentru început, el aduce kernelul 3.11, faţă de 3.8.8 care era integrat în 13.04. Pentru serviciul de printing, găsim CUPS 1.6.2 care aduce nişte îmbunătăţiri mai ales pentru serviciul de printing în reţea. Python a fost actualizat la versiunea 3.3 (şi asigură şi suport pentru Python2).
Fiind o distribuţie proaspătă, Ubuntu 13.10 (şi derivatele) au încă diverse buguri din care multe sunt pe cale de rezolvare sau sunt deja rezolvate (soluţiile se găsesc la primul search pe fraţii Duckduck sau Goagle). Eu ce aş putea să vă spun? … Nu pot spune că 13.10 este o super îmbunătăţire a sistemului Ubuntu, ci mai degrabă un distro de transfer până la versiunea 14.04 LTS. Majoritatea actualizărilor se pot face şi în distribuţiile mai vechi (şi aici nu mă refer doar la actualizarea programelor ci inclusiv a kernelului).
Eu nu aş schimba softul. Folosesc Linux Mint 15, versiunea Mate. Desigur, sistemele sunt diferite (Linux Mint pe un tomberon quad core, 4G rami, placa video geforce GTX 650 Ti – haleşte utilizând Firefox – 8 taburi folosite, Audacious – rulând Haggard 😀 şi Libre Writer vreo 670-680M rami. Ubuntu 13.10 după instalare şi actualizare avea 610M rami. Versiunea pe 64 de biţi). Pe conservă (laptop Acer, proc dual core intel, 8G rami) aveam Ubuntu 13.04 deci nu e o problemă că actualizai :D). Însă nu aş schimba pe tomberon.
Dar, pentru cei care doresc instant o actualizare, se poate spune că 13.10 merită o încercare. Pentru cei care folosesc deja Ubuntu şi se gândesc o actualizare recomand să vă uitaţi cu atenţie dacă toate actualizările vă ajută (nu toate softurile sunt 100% implementate pentru Ubuntu 13.10 Saucy Salamander iar unele versiuni actualizate au buguri sau lag-uri).
Totuşi … dacă nu eşti gamer înrăit şi stai să te gândeşti ce să pui, Windows 7 / 8 sau Ubuntu Linux 13.10, eu îţi recomand Linuxul. 🙂

3 Responses to “Să testăm Ubuntu 13.10 Saucy Salamander”

  1. SI eu l-am instalat, cel putin in masina virtuala doar ca am ramas cu varianta Ubuntu Gnome ca-ci Unity acesta ma cam scaote din sarite, iar instaland gnome pe Ubuntu normal mi-a executat interfata Unity. Asa ca Gnome Ubuntu 13.10 welcome home!

  2. Daniel says:

    salut, se poate sa faci o descriere instalare pas cu pas? Multumesc.