Fiecare dintre noi a avut / are perioade când petrece multe din orele state la calculator jucând diverse jocuri. Ei bine, recent mi-am reinstalat un joc mai vechi pe care voiam să îl reiau. Din nefericire nu mai aveam fișierele cu salvările făcute așa că am fost nevoit să îl joc de la început. Jocul se numește Gothic 3.
Nu am jucat celelalte versiuni de Gothic. Din motive necunoscute (probabil inexplicabile, pe cale să deschidă un alt dosar stiX) Gothic 2 dă rateuri la instalare iar Gothic 1 nu îl am. Așa că am revenit la versiunea 3. L-am instalat, l-am actualizat deoarece între timp au mai apărut niște patch-uri pentru el, am scos sabia, arcul și harbaleta și am devenit un fel de Ștefan Babanul (cel mare). Pentru cei care nu cunosc jocul, acțiunea e cam așa. Tu ești un viitor mare săbios într-o țară numită Myrtana. Destul de măricică (scriu cu diacritice, deci nu e Maricica, da? 😀 ), verde, care are copaci, iarbă, animale și alte cele. Țară care a fost cotropită de orci. De-a lungul carierei tale de viteaz fără de seamăn va trebui să te bați cu orcile, să lucrezi cu și pentru ei și într-un final să le alungi din regat. Pentru asta ai la dispoziție săbii, arcuri, arbalete, topoare, sulițe și vrăji. Cu puțină experiență devii un voodoo destul de bunicel. Myrtana nu este singura țară pe unde te plimbi. La nord de Myrtana hibernează albele plaiuri ale Nordmar-ului iar la sud rătăcești prin prăfuitul deșert al Varant-ului.
Noh, dară, să purcedem. Cum spuneam, mi-am luat sabia din cui și arcul din beci. La luptăăă! Rezolvai (cu chiu cu vai uneori, eroul meu crăpând de câteva ori) majoritatea sarcinilor din Myrtana. Trecui granița în Nordmar (doar cu buletinul … și câteva cadouri). În Nordmar am primit următoarea sarcină: se există câteva mai multe morminte ascunse în peșteri, morminte care aparțin unor alți mari eroi. Care de plictiseală au revenit la viață, împreună cu o hoardă de scheleți smardoiași care caftesc pe oricine intră în zona lor de influență. Ca să fiu băiat finuț, trebuie să completez mormântul fiecăruia cu o anumită piatră. Sau pietricică. Până aici ușor. Partea proastă că pe lângă locurile de veci mai găsești și câte o hoardă de orci, fiecare având un șef și un șaman (un vrăjitor). Pentru a recupera pietricelele trebuie să criminalizez șamanul. Sau șamanii. Noh, asta e. Mi-am luat săgeata în dinți, am scos sabia din teacă și am trecut la căsăpeală. Aici vine surpriza. Tabăra de orci avea 2 șamani. Am reușit să trimit pe plaiurile verzi ale vânătorii unul din ei. Plus ceva orci pe lângă. Plus una bucată șef. Moment în care orcile au realizat că eu chiar vreau să rezolv treaba și s-au tirat. Brusc și instant. Împreună cu al doilea șaman. Și cu pietricica! Noh .. eu amu ce dracu să fac? Una din caracteristicile luptelor este că după ce elimini un anume procent de orci aceștia (sau acestea?) o iau la fugă dispărând după primul colț. Am salvat și ieșit cu gândul să găsex lumină prin forumuri. Well, se întâmplă și la alții. Ideea este să elaborezi o strategie astfel încât să elimini șamanii înainte de a șterge putina. Sarcina cu pietricica nu te împiedică să termini jocul. Dar te ajută. Varianta de rezolvare: doar dacă trișezi. Adică cheat. Folosind cheatul am reușit să îmi fac cadou piatra respectivă. Nu îmi place ideea, dar asta e 😀
O altă surpriză a fost scheletul „evadat”. De obicei aceștia stau (în Nordmar) în peșteri și la intrarea acestora. Pe timpul bătăliei (cu mine) aceștia au găsit unele mici scăpări ale programatorilor jocului și trec prin peretele de stâncă al peșterii, ajungând undeva afară. Care afară se poate să fie destul de departe de locul de intrare al peșterii. Cu un astfel de evadat am încrucișat săbiile pe drumul plin de zăpadă. Mare mi-a fost mirarea. Mai rău a fost că am pierdut o groază de timp ulterior căutând peștera din care a ieșit (crezând că o fi una prin zonă). Țapă.
Și iaca așa, povestea despre pietricica dispărută, cheatul de nevoie și scheletul evadat.
Câteva instantanee din joc (nu sunt făcute de mine).

Comments are closed.