Uăi, da’ nu se mai poate astfel! Chiar aşa, cum zice Bito pe ici pe colo, prin părţile esenţiale. S-au înmulţit rozătoarele!
bitoNah, ce să fac … stau la casă. Cu chirie, evident. Şi am pod. Micuţ, plin de păienjeni (sau a fost plin de păienjeni .. că mă plimbai eu oleacă pe acolo şi făcui cheta) şi de diverse resturi lemnoase şi .. ţigloase 😀 Şi deoarece eu sunt băiet finuţ (când mă bărbieresc, desigur) pe lângă mine s-au aciuat de diverse din astea .. era să le spun politicieni. Rozătoare. Nişte animale, domle’ .. nişte animale. Mici. Ce, credeaţi că vorbesc de …? Neah … de .. rozătoare ziceam. Sper, Bito (sper că pot să îţi spun Bito deşi – cred – nu ne cunoaştem) că nu toate rozătoarele devin carnivore, devoratoare de ciolan românesc. Nu de alta dar din câte aud eu din când în când rozătoarele astea o pun de o tochitură. De resturi. Mă refer, menţionez din nou, la rozătoarele mele din pod. Şi la resturile din pod. Nu la rozătoarele ALEA care ciolănesc resturile tărişoarei noastre, care este. Sau care mai este.
DAR EU M-AM SĂTURAT! Până aici! DESTUL cu rosul! A venit vremea să începem să ne dăm drumul la animalele din noi! Să “vibrăm la chemarea naturii”. Să facem pipi pe gardul boierului! Unii au şi-nceput! Mă refer la Capucino, căselul mieu. Care una şi cu una, două / am văzut o poartă nouă / dă-te-ncolo, vezi că plouă / şi nu te holba la uouă! Nici nu îţi dai seama când execută o mişcare de carăte chid cu piciorul în sus (nu prea mult, doar cât să nu îl lovească jetul) şi yhaaaaa … pe ..poartă / gard / roata de la mergedes sau volksvagingen. Da, m-am săturat (ştiu .. să îmi fie de bine şi la iarnă cald!) Simt că trebuie să fac ceva, nu mai înghit (ce, numai altele alţii pot să scuipe?) mârlănia rozătoarelor.
Eu am găsit soluţia pentru ele. În unele locuri îi spune rozitox. În altele ceva în rusexşte. Unele e lipicioase. Altele colorate. Da! Le-am pus otravă!
Repet .. mă refer la rozătoarele din podu-mi!
Sau …. 😀

Comments are closed.