quatre dromadairesApăsă butonul iar turela se roti cuminte pe direcţia indicată. Un grup destul de măricel de persoane apăru în raza lui vizuală. Verifică dintr-o privire poziţia mitralierelor. Pe direcţie, încărcate şi asigurate. Ştia din experienţă că are nevoie de doar 2 secunde pentru a trece în poziţie de tragere şi a deschide focul. De data asta însă nu era nevoie. Respectivii întinseră câteva pături pe jos şi luară loc pe ele. În curând dinspre ei se auziră ritmuri de instrumente muzicale. „Ohh, maneaua afgană!”, îşi zise, încercând să înţeleagă ritmurile. Staţia radio porni brusc să emită. „Staţi calmi, sărbătoresc anul nou!”. Valuri de informaţie trecură instant prin faţa ochilor. Sărbătoare, anul nou afgan, 1392, Nowruz. Se relaxă puţin continuând să îşi desfăşoare misiunea. „Chefuiţi voi … că noi stăm de pază!”. Câteva citate a la Garcea îi veniră în minte: „Noi nu pândeşte! Noi vegheşte!”. No shit? Poliţia locală probabil se întorcea pe partea cealaltă. Nu participau la misiune pentru că „au treabă”. „Probabil dijmuiesc pe undeva vreo petrecere”, gândi. O pată neagră se mişcă brusc la marginea câmpului vizual. Duse binoclul la ochi. Un dromader. Zâmbi.
Si j’avais quatre dromadaires!…
Şi trecurăm în 1392. Recent. Pentru că în Afganistan timpul se pare că merge altfel.
Sărbătoarea anului nou se numeşte Nowruz. Dar este de origine iraniană. Provine de la vechii perşi, care se pare că o sărbătoresc de peste 3000 de ani, prima înscriere literară a acestuia datând de prin secolul 2. Poate de aceea se mai numeşte şi „Anul nou persan”. Nowruz marchează prima zi din an şi este sărbătorit în prima zi de primăvară, mai exact în ziua echinoxului de primăvară – 21 martie, dar nu este o regulă. Astfel, în Afganistan se sărbătoreşte pe 21 martie, în Albania pe 22 martie, în Azerbaidjan de pe 20 până pe 26 martie, în Kosovo, Kîrgîstan, Iraq şi Uzbekistan pe 21 martie, în Iran între 20 şi 24 martie, în Kazakhstan între 21 şi 24 martie iar în Turkmenistan între 20 şi 23 martie.
În Afganistan sărbătoarea ţine practic 13 zile, Nowruz-ul fiind ultima. Afganii îşi scot, ca şi la noi la sărbătoare, hainele noi, îşi vopsesc casele şi îşi întreţin mâinile. Una din tradiţiile de Nowruz ar fi trebuit să fie iertarea. În primele 3 zile ale noului an se vizitează membrii familiei şi prietenii, iar cei care au greşit cu ceva de-a lungul vechiului an ar trebui iertaţi. Spun ar trebui deoarece nu prea se întâmplă asta, răzbunarea fiind o altă tradiţie afgană.
Concomitent cu Nowruz se desfăşoară şi Jashn-e Dehqan, Ziua Agricultorilor sau Fermierilor, cele două sărbători contopindu-se de multe ori. Datorită implicaţiilor culturale pe care le are Nowruz, pe timpul regimului taliban acesta a fost interzis ca fiind păgân şi închinat focului. Nowruz aduce cu el muzică şi divertisment, precum şi o importantă activitate feminină (femeia are un rol important în producerea feluritelor feluri de mâncare dar şi dansează, primind în schimb respectul bărbaţilor).
Dar să vedem ce aduce azi Nowruz-ul. În primul rând, mai multe tradiţii precum Guli Surkh, Jahaenda Bala, Buzkashi, Haft Mewa, Samak sau Kampirak. Nu daţi cu ouă că vă spun şi ce înseamnă.
Guli Surkh înseamnă Festivalul Florilor Roşii şi se referă la lalele. Să nu vă mire, cresc şi lalele pe aceste tărâmuri. Acest obicei se întâlneşte cu precădere în partea de nord a Afganistanului, în oraşul Mazar-e Sharif, şi durează 40 de zile. Sute de mii de oameni vin în acest oraş pentru a participa la rugăciuni şi a vedea lalele care cresc pe câmpia şi dealurile care înconjoară oraşul.

Photo by Shah Marai/AFP Photo, 2013

Photo by Shah Marai/AFP Photo, 2013

Jahaenda Bala este o ceremonie religioasă specifică care se ţine de Nowruz la Moscheea Albastră din Mazar-e Sharif, ceremonie la care participă de obicei inclusiv mari reprezentanţi guvernamentali şi guvernatori de provincii. Moscheea Albastră este considerată a fi, mai ales de către sunniţi (ramură a Islamului, cealaltă fiind şhia), mormântul lui Ali ibn Abi Talibn, al patrulea calif al Islamului.
Buzkashi este tradiţionala competiţie de călăreţi care poartă cu ei o capră sau o oaie.
Haft Mewa înseamnă Şapte Fructe. În Iran, care este locul de baştină al Nowruz-ului, se numeşte Haft Seen sau Cei Şapte S. Atât la iranieni cât şi la afgani, cei 7 S au aproape aceeaşi semnificaţie: cele 7 elemente ale vieţii: foc, pământ, apă, aer, Captain Planet, plantele, animalele şi oamenii. La origine, cele 7 elemente sunt:

  • Sumac – căpşuni sau frăguţe zdrobite, pentru revenirea şi reînvierea vieţii;
  • Senjed – fructe uscate de lotus sau masline uscate, pentru dragoste şi afecţiune;
  • Serkeh – oţet, pentru răbdare şi durabilitate;
  • Seeb – mere, pentru sănătate şi frumuseţe;
  • Sir – usturoi, pentru sănătate şi putere;
  • Samanu – un fel de budincă de grâu, pentru fertilitate şi dulceţe a vieţii;
  • Sabzeh – fire verzi de grâu încolţit – pentru renaşterea şi reînnoirea naturii.

Spuneam că afganii au Haft Mewa. Masa celor şapte fructe începe cu fructe uscate: stafide, măsline uscate, fistic, alune, caise uscate, nuci şi diverse soiuri de prune uscate. Haft Mewa mai este şi denumirea unei salate din fructele menţionate, servită în siropul propriu al fructelor.
Din lista de meniuri, ca să îi spun aşa, mai fac parte şi alte feluri de mâncare specifice. În ajunul de Nowruz se prepară Sabzi Chalaw, din orez şi spanac. Patiserii prepară un anumit tip de prăjitură denumit Kulcha-e Nowrozi, care se prepară doar de Nowruz. Un alt fel de mâncare este Mahi wa Jelabi, pe bază de peşte prăjit. Alte dulciuri tradiţionale sunt berengi – prăjituri din fîină de orez, baqlavaua – foietaje îndulcite cu sirop de trandafiri, samanak – budincă de grâu şi noghl – fructe coapte în zahăr. Samanak-ul are o tradiţie aparte. Este preparat în ajunul de Nowruz de către femei în cadru de ceremonie. Femeile organizează adevărate petreceri la prepararea acestei prăjituri, care se coace doar de seara până dimineaţa. Bărbaţii nu au voie să participe. Alte elemente care pot fi puse pe masă sunt lumânări – pentru iluminare (spirituală) şi fericire, o oglindă – pentru a reflecta anul vechi, ouă colorate – pentru fertilitate, un acvariu cu un peşte auriu – simbolizând viaţa, o portocală într-un vas cu apă – simbolizând planeta Pământ plutind în spaţiul cosmic şi apă de trandafiri – pentru curăţenie.
Kampirak este un fel de Moş An Nou de pe la noi. Este o arătare colorată ca o paiaţă cu nuanţe de roşu şi simbolizează puterea naturii asupra iernii. Moşul trece din sat în sat sau din familie în familie împărţind urări şi recitând poeme.
Un alt obicei întâlnit în nordul Afganistanului este o promenadă pentru vederea florilor. De exemplu orăşenii din Kabul merg în Istalif, Charikar sau alte împrejurimi să vadă florile de Cercis.
Ca şi încheiere, la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 2010 ziua de 21 martie a fost recunoscută ca Ziua Internaţională a Nowruz (descrisă ca o sărbătoare a primăverii de origine persană care are loc de peste 3000 de ani), sărbătoare care promovează pacea şi bunăstarea. În 2009 a fost oficial înregistrată la UNESCO pe o listă culturală specială, „List of Intangible Cultural Heritage of Humanity”. Prima sărbătorire oficială internaţională a fost, evident, în Teheran, Iran, în 2010. A doua aniversare internaţională, în 2011, s-a ţinut tot în iran. A 3-a, pe 25 martie 2012, s-a ţinut în Dushanbe, Tadjikistan. În 2013 evenimentul are (de fapt a avut loc) în Turkmenistan.

Surse:
A new year in Afghanistan
Wikipedia – Nowruz
Sursa poza – Shah Marai/AFP Photo
Celebrating Nowruz. A Resource for Educators  – Jaclyn Michael, Center for Middle Eastern Studies, Harvard University.