Elogiu prostiei sau în ce mod decid unii să ne prezinte afară, aşa ar fi trebuit să scriu.
Băi frate, suntem nişte cretini. Pur şi simplu. Cretini prin faptul că acceptăm orice gunoi ni se bagă pe gât de către unii. Din câte ştiţi (sau nu) eu sunt olecuţă cam plecat de prin ţară. În consecinţă nu am acces decât la anumite posturi de televizuine în limba română. Iar unul dintre aceste prosturi este prost tv internaţional. ProTVi. Ce poate vedea ţugulanul românesc la un post care se vrea „naţional” difuzat internaţional? Numai imbecilităţi. În loc să ne promovăm o imagine care să determine pe străinezi să vină la noi fie ca turişti fie ca investitori, noi ne promovăm gunoaiele sociale pe care le lăsăm să se expună în diverse emisiuni care jonglează la limita ilegalului. Asta ca să fiu părtinitor. Că mai bine de jumătate din subiectele emisiunilor încalcă flagrant anumite articole dintr-un anumit cod. Nu cel etic. Codul etic lipseşte cu desăvârşire, spre „deliciul” realizatorilor. Şi doar noi suntem de vină. Pentru că acceptăm să ne uităm la gunoaiele alea de emisiuni. Iar fenomenul se extinde.
Culmea coincidenţei, chiar recent citeam o cărticică dedicată farmecului nonşalant al prostiei: „Elogiul prostiei-psihologie aplicată la viaţa cotidiană” de Vasile Pavelcu, scoasă prin 1999. Habar nu am cine este respectivul, e prima oară când am întâlnit numele lui iar aici internetul are aşa viteză că până adun eu materiale despre el se face vară. Dar, deşi editată în 99, se pare că prevestea ce vine.
Odinioară, zice cartea, opinia socială era relativ neutră faţă de capacitatea intelectului. Este, cred, logic acest lucru. Dacă nu te duce capul, nu ai cum aprecia anumite lucruri. Ba chiar cei mai săraci cu duhul erau ajutaţi în povestiri, ei având „noroc cu carul”, vorba proverbului. Ca un fel de semiconcluzie reiese faptul că norocul trage la prost, ca o compensaţie faţă de ceilalţi. Presupun că vă este cunoscută expresia „prost să fii, noroc că eşti să ai”. O altă premoniţie, ca să îi spun aşa, a cărţii, este apariţia a două noi categorii sociale, datorate „progresului ştiinţific din societatea industrială”: prostul erudit şi prostul cu diplomă. Un nou circ care invadează socialul: memoria folosită pentru a imita inteligenţa, automatismul folosit pentru a imita creaţia şi papagalicismul (aflai şi eu tot de acolo că se numeşte „psitacism”) folosit pentru a imita originalitatea (important e sa fii printre primii care imită). E destul să deschizi cretinizorul (a se citi televizor) şi să baleiezi vreo 3 ore pe posturile româneşti (asta ca să nu se creadă că am ceva anume doar cu un anumit post). Exemple sunt destule. Nici măcar în şcoli nu mai este apreciată şi dezvoltată capacitatea creatoare. Dimpotrivă, sistemul din ziua de azi te învaţă cum să economiseşti din efortul creator, nu cum să îl dezvolţi. Diploma pentru care altă dată te dădeai de ceasul morţii să o obţii a devenit în ziua de azi un reazem pentru cei care nu au încredere în forţele lor intelectuale. Aruncăm cu diplome peste tot, pentru orice căcat. Plin de cartoane colorate pentru orice „activitate” non-intelectuală. Asta ca să nu menţionez injusteţea sistemului de învăţământ superior. Promovăm prostia. Important e să plăteşti la zi.
Şi nu doar o promovăm. Avem grijă să o şi emancipăm. Să o îmbrăcăm ţipător şi să o prezentăm la televizor ca mod de viaţă, ca exemplu de urmat.
Elan, iniţiativă, curaj, creaţie. Adio, cuvinte care însemnau ceva. Mass-media are grijă să vă astupe adânc, aruncând peste voi neologisme fără sens preluate pentru că dă bine pe sticlă (pardon, cristale lcd), fenomen la modă în gura prostimii. Aflai iarăşi că un biolog, Jean Rostand pe numele lui, se întreba dacă nu este mai bine ca omul să fie împiedicat de a gândi. Liniştea, comoditatea, inconştienţa şi placiditatea prostului ar fi de invidiat.

Se pare că a venit momentul în care cei de „sus” au ajuns la întrebarea: cum să cultivăm prostia şi să stârpim inteligenţa? Proştii sunt mai uşor de condus. E destul să împingi câţiva într-o anumită direcţie. Restul turmei îi va urma fericită. Bătălia se dă împotriva originalităţii, a spiritului critic sau a puterii creatoare. Ca să fie cât mai greu de atins, sunt îngropate prin diverse legi întortocheate care duc la procese de ani de zile, procese fără sfârşit sau conţinut, de multe ori amestecate de emisiuni „speciale” dedicate acestora.
Prostia a devenit astăzi şi un fenomen social. Ca atare, poate fi influenţată spre o anumită direcţie sau către un anumit scop, peste o anumită „clasă mediatică”. Pentru a imbeciliza această clasă mediatică e destul să aplici metode de condiţionare combinate cu metoda hipnopedică a repetiţiei continue peste anumite formule sugestive şi stereotipe. În consecinţă, emisiuni şi articole reluate pe aceeaşi temă care trebuie să creeze următorul nucleu al modelului de viaţă dorit de „ei”. Şi nu, „ei” sau „cei de sus” nu sunt bolovanii pe care îi votam noi.
Oricum, se pare că prostul, în consecinţă cei aduşi la această nulitate intelectuală, sunt perfecţi din naştere. Trebuie doar supravegheată societatea din jurul lor, să nu îi contamineze cu alte scopuri. În consecinţă acaparat aparatul mass-media. Pentru că sunt mulţi cei care doresc puterea prostimei. În antichitate avea putere cel care ştia cum să ofere „pâinea şi circul”. Astăzi deţin puterea cei care ştiu cum să dirijeze proştii doar către circ. Dacă au destul circ, nu le mai trebuie nici măcar pâinea.
Oare, încet, încet, vom deveni o societate imbecilă care acceptă şi ia de bun orice gunoi aruncă „cei de sus” prin canalele media? Oare chiar ne-am plafonizat aşa de rău încât nu mai ştim să facem diferenţe, ducându-ne invariabil în jos pe scala intelectuală?

6 Responses to “Elogiu prostiei”

  1. pe scurt: “ati tampit poporul cu tembelizorul”

    • nope. ideea e mult mai maaaare. vor sa tampeasca lumea. sa nu existe nimic altceva decat dau ei la tv. hail the new god! television!

  2. Dau si eu cu parerea. Nu ca n-as avea altceva cu ce sa dau, dar zicea cineva ca e bine sa mai ai si opinii. Nu neaparat televizorul ne indobitoceste, cred ca reusim sa facem o treaba destul de buna si singuri. Televizorul este doar una dintre metodele alese constient (sau nu). Si da, excelam in a cobori pe scala intelectuala, dar nu toti. Dupa cum spuneai, trebuie sa existe si “dresori” pentru “maimute”.

  3. Parerea mea e ca nu e vina celor care prostesc cu televizorul.
    E vina celor care se lasa prostiti.
    Tv-ul nu trebuie sa aibe nici un rol in educarea sau educatia nimanui.
    Asta se face acasa, si la scoala.
    Tv-ul e doar o unealta, ca si un cutit.
    Poti sa-l folosesti in scopuri bune, sau rele.

    • Foarte corect. Daca ar fi dupa mine, zau ca mi-as limita grila de programe tv la vreo 15. In plus, ai mare dreptate cand spui ca e vina celor care se lasa prostiti.
      TV ca unealta e punct ochit, punct lovit. Asta e una din directiile mentionate in materialul de studiu. Cei care stiu cum sa foloseasca aceasta unealta sunt foarte castigati. Nu de alta, dar ignoranti sunt cu milioanele pe lumea asta …

  4. Eu una am renunta de mult sa ma mai uit la televizor…am ajuns la concluzia ca nu iti poate aduce nimice bune..doar te face sa visezi cu ochii deschisi.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cu prostia pre inteligență călcând (I) | liviudrugus - […] este invocat de un blogger care își intitulează și el op ul cu titlul ”Elogiul prostiei” (http://blog.cman-home.com/2013/02/elogiu-prostiei/) . Eu…