După diverse titluri gen cutare spun lucruri trăznite, cutare fac lucruri trăznite veni rândul arădenilor să facă lucruri trăznite. Sau aşa par la prima vedere. Pentru că atunci când stăm strâmb şi încercăm să gândim dirept vedem că lucrurile nu sunt chiar aşa de trăznite precum par.
Să începem explicaţiile.
În ultima perioadă arădenii au început să îşi dedice tot mai mult puterea creatoare în scopuri mai mult decât nobile. Deoarece nobil este acel suflet care îşi dedică munca pentru cei nefericiţi, nevoiaşi şi neajutoraţi. Din nefericire, aceste infame epitete (infame prin definiţia nivelului social pe care o asociază) sunt puse mereu în aceeaşi propoziţiie cu „copii” sau cu unele persoane cu care viaţa nu a fost prea darnică. Pentru că, DA, arădenii, sau mai exact câţiva bloggeri arădeni, încearcă să aducă un strop de speranţă pe în ochii unor copii care aproape au uitat ce înseamnă să zâmbeşti sau în ochii unor persoane pentru care ei aproape că au rămas singura soluţie pentru o viaţă cât de cât „normală”. Normală pentru problema lor …
Responsabilitate socială. Grijă şi dragoste faţă de cel de lângă tine. Să fii acolo să îi ştergi o lacrimă când toţi îl lasă de izbelişte. Să îţi rişti, poate, viaţa şi / sau sănătatea pentru zâmbetul unui copil african. Nu, nu sunt simple cuvinte aruncate aleator pe o foaie. Sunt idei puse în practică de câţiva oameni simpli, dar care au un suflet diferit de al multora. Sau, mai exact, care efectiv au suflet.
Aş vrea să vă prezint 3 cazuri. Doar 3. Sunt excelente de exemplu, pot fi excelente studii de caz pentru alte acţiuni de acelaşi gen într-un viitor apropiat. Înainte de a vă prezenta oamenii din spatele ideilor vreu să prezint pe cei pentru care se zbat.

• Un blogger cu o sănătate pe butuci, suferind printre altele de o distrofie musculară progresivă congenitală

• Un centru pentru copii cu dezabilităţi din Vărădia de Mureş

• Sprijinul copiilor din Uganda, Africa.

• O acţiune caritabilă pentru copii cu autism.

Şi acuma să cunoaştem şi bloggerii arădeni care au pus necazul altora în faţa propriilor temeri şi probleme.
Gorgan Gabriel. Pe Gabi îl ştiu de multă vreme, însă doar relativ de curând am început să avem şi discuţii mai în amănunt. Îl ştiu de pe vremea când încerca să promoveze tinere talente în arta filmului scurt. S-a chinuit nu o dată cu organizarea unor evenimente iar răsplata nu a fost mereu cea care trebuia. O parte de vină, cred, o purtăm şi noi că nu i-am acordat mai mult ajutor, nu ştiu, cred … sunt prea multe variabile de luat în calcul să mă exprim exact. Cert este că a reuşit să îl aducă pe Gog în Arad în cadrul unui spectacol caritabil. Beneficiar: un centru de copii cu dezabilităţi din Vărădia de Mureş.
Daniel Mitre. Despre Dani se poate scrie foarte mult. Mereu se află într-un proiect în desfăşurare, proiect care aproape mai mereu vizează fie o casă de copii, fie un centru de copii cu probleme. De data asta s-a înhămat la ceva la care mulţi nu au curajul. Intenţionează să meargă în Africa, ca voluntar. Pentru asta, are nevoie şi de sprijinul nostru.  Citiţi, luaţi legătura cu el. Veţi vedea că merită sprijinul oferit.
Florin Ruşanu, heitărul de serviciu cum spune el de multe ori. Şi-a încercat norocul pentru bloggerul cu probleme. Iar acum are nevoie de puţin ajutor pentru a participa la un concurs de înot organizat pentru copii cu autism. Aşa heităr cum e el, îşi dedică o bună parte din timpul său precum şi resurse materiale pentru a ajuta copii.
Acestea nu sunt singurele proiecte în derulare care sprijină pe cei de lângă noi. Dacă faci un mic efort intelectual şi cauţi vei vedea că există destul de multe astfel de cauze. Eu am prezentat doar 3. Două necesită sprijinul vostru.
Înainte de a refuza mental, măcar fă un efort şi citeşte despre ei.