Oare putem înţelege că frunza ne poate provoca durere? Pentru că da, frunza produce durere. Ochilor. Te dor ochii de durerea frunzelor. Evident, probabil, cred, sau presupun, doar dacă ai suflet. Dacă citeşti aici înseamnă că ai suflet (nu am „cunoştinţe” fără suflet în lista de cititori. Doar prieteni. Care ştiu ce înseamnă sufletul). Care este punctul comun între un izvor, un fag, un brad şi vânt? Hai, poţi descoperi! Punctul comun.. suntem noi! Noi sau eu-ul primordial. Dus de dor, putem pleca, luându-ne lumea în cap. Putem pleca pe cărări de munte, sau putem pleca făcând cărări de munte, ca alţii să ne urmeze calea.
Oare ce ar putea însemna dorul târziu? Un dor care ne cuprinde ca o remuşcare? Un dor care ne cuprinde după o anumită perioadă? De ce după o anumită perioadă? Pentru că noi ar trebui să fim capabili să simţim sentimentele imediat. Sau există sentimente care se activează / reactivează doar după o anumită perioadă de timp? Oare tu .. te gândeşti la mine? Sau la el? Sau la ea? Mai ştii cine sunt eu / cine e el / ea? Ţi-ai dori să poţi, măcar pentru o frântură de timp, să fie cum a fost cândva?
Oare te gândeşti ce ai făcut? Sau cu cine ai plecat? Sau de ce ? Sau când? Sau cum? Te gândeşti la neagra umbră pe care ai lăsat-o în urma ta? Sau, te gândeşti la lumina pe care ţi-o doreşti să o vezi din negura în care ai fost lăsat/ă?
La margine de sat, părăsit în noroiul drumului, zace un suflet. Lăsat fără ştiinţă, fără conştiinţă, fără lacrimi şi fără remuşcări. Un suflet bătut de vânturi, zgâriat de frig şi îngheţat de soare, un suflet prăfuit de ploaie şi udat de adierea din zori.
Crezi că e sufletul tău? Crezi că îţi aparţine? Nu trebuie să ne spui .. dar, poate, putem să te ajutăm! Uneori e destul să ai cu cine vorbi, sau, mai exact, să ai cui vorbi. NOI suntem aici! .. eu sunt aici, unde am fost întotdeauna …
Ne poţi lăsa să te ascultăm? Mă poţi lăsa să îţi ascult lacrima tăcută ce îţi curge pe obraz?
Pe bune .. ÎNCEARCĂ!
EXISTĂ O POSIBILITATE CA SĂ AI ALĂTURI DE TINE PRIETENI DAR TU SĂ NU ÎI VEZI. DAR EI SUNT ACOLO. NOI SUNTEM ACOLO. SAU AICI. SAU UNDE VREI TU!
Prietenii sunt acele persoane care îţi cedează aripile atunci când tu ai uitat cum se zboară. Ei sunt alături de tine atunci când tu crezi că eşti singur/ă. Ei sunt lângă tine. Noi suntem lângă tine … Trebuie doar să ne accepţi ….
Intrebari cu un raspunz vag in ziua de azi ..depinde de fiecare
Întrebări care, poate, cândva, vor conta pentru cei de lângă noi. Întrebări ale căror răspunsuri le vom căuta şi vom realiza că e mult prea târziu pentru ele. Întrebări şi răspunsuri … oare viaţa asta nu e decât o întrebare a cărui răspuns îl aflăm la final?
In acest caz, nu mai conteaza raspunsul ci…drumul catre aflarea lui, nu
? Poate ca frunzele, plantele, animalele, rocile, operele de arta, cartile, strazile au suflet. Sau poate unele dintre ele. Sau poate au avut si si l-au pierdut. Ireversibil sau nu. ‘Mai’ sigura sunt ca ceea ce e viu sau nu in jurul nostru poarta (si) amprenta sufletului nostru – cei care suntem apti sa o punem acolo. Dezamagim, inzestram, bucuram, marcam, trecem, ajutam, calcam, lovim, reparam, cistigam, pierdem. Cred ca personalizam/personificam viul si neviul din fata ochilor nostri. Dincolo de propria noastra viziune asupra lucrurilor, acestea isi au propriul suflet sau ‘suflet’ care ne poate influenta – sau nu? – destinul. Si on topic: frunzele mi-ar provoca mai intii temerea daca le-am dezamagit cumva. De aceea incerc pina la ultima clipa sa nu ajung la intrebarea asta. Dar atit de des ajung in fata ei… . Si acum, in incheiere, empatia cu frunzele cred ca ai depasit-o insa eu acum am simtit vibratia:D. Toate cele bune!
Uneori vreau sa deschid carari de munte. Daca o voi face,trebuie sa tin minte ca muntele poate fi mintit o singura data. Si daca o fac, voi afla adevarul, indiferent daca imi place sau nu.
In imaginea pe care ai postat-o, in dreapta se gaseste varful Judele.