Deoarece am cam licsit în ultima perioadă de la multe evenimente, atât online cât mai ales offline, m-am decis astăzi să mă dau olecuţă în bărci “abuzând” de invitaţia la blog office-ul din Arad. Ca să nu mă atace infracţionalitatea pe stradă mi-am luat vajnicul apărător, Capucino, inima-n dinte (deh, fiecare cu câţi mai are) şi am purces (ce-mi place cuvântul asta ) spre “inima” Aradului. Care nu e primăria (sâc!) ci zona teatrului.
În spatele teatrului am petrecut câteva minute bune cu Alex, Capucino fiind super mega extra bucuros de întâlnirea cu fotograful lui personal (sper să nu vrea să fie şi plătit că tolvai!). De acolo, escortat de Doky, ne-am îndreptat spre locaţia blog office-ului.
E prima oară când ajung acolo, din nefericire am ratat inaugurarea. Locaţia e simpatică, deşi nu e mare, dar e plăcută, te simţi relaxat. Dar siglele alea scoase la imprimantă ar fi trebuit să fie color (ştiu, îs heităr ).
Întâlnirea trebuia să aibe şi o “ordine de zi” dar nu a avut. A fost mai mult pe subiecte ad-hoc. Subecte din care spilcuiesc următoarili:
-atenţie la ţitroen Citroen! Dacă mergi pe locul din dreapta faţă ţi se încălzesc bucile (din câte am înţeles maşina e di vină, nu şoferul Dacă nu mă credeţi întrebaţi pe Gabi sau Adi )
-în Arad se pare că nu mai sunt apreciate evenimentele culturale. Nu ne mai place nimeni, biletele sunt mereu prea scumpe, devenim delăsători vis-a-vis de evenimetele culturale de orice fel. Iar unul din efecte va fi plecarea unor organizatori către alte oraşe, mai active. Ajung la concluzia că în Arad singurele evenimente notabile mai sunt deschiderea de mall-uri sau reducerile din vinerea neagră.
-încercăm să fim o comunitatea de bloggeri. Care bloggeri nu mai e niciunul, majoritatea migrând către editor de conţinut, încercând mereu să tindem către ziaristica online şi pierzând acea latură “personală” a scrierii. Şi nu cred că e bine. Dacă vrem să fim bloggeri, trebuie să ne păstrăm nota personală. Când scriem articole pe o temă dată e una, dar când scriem o postare pentru blog .. trebuie să fim noi. Şi, cum spuneam şi la întâlnite, dacă formăm o comunitate trebuie să renunţăm la idei tip “nou venit”, “nou intrat” etc. Dacă cineva abia păşeşte în lumea 2.0, trebuie să îl ajutăm nu să îl crucificăm că vrea să scrie.  În plus, ca şi comunitate, ar trebui se învăţăm să ne susţinem atât online cât şi offline. Aradul e un oraş pitic, imposibil să nu ne întâlnim între noi.
-să nu uităm de colecta pentru copii nevoiaşi!
-şi am plecat (la colindat, rom, rom, hai să bem..)
Întâlnirea a continuat, urmărind comentariile şi feedbecele veţi putea citi mai multe.  Dintre participanţi menţionez pe următorii (au fo’ mai mulţi da’ nah.. eu stau prost cu rimembăru’ şi mi-e mai uşor să îi memorizez după site-uri: Dani (mare mulţam de cafă), Adrian, DubluQ, Cristina Sabău, Gabi, Anca, Irositul (săr’na de suc), Doky, Maniacul şi să-mi beau cafeaua de mai ştiu cine (sper să nu fi îmbârligat linkurile)
Sante!

PS Capucino şi-a cam făcut de cap, urechind (la propriu) iepulaşul de pluş al locaţiei. Ne cerem scuze pentru urechia defazată!