Mi-e lene. Dar nu o simplă lene. O lene din aia, groasă, urâtă, grea şi naşpa mirositoare. Şi o mai şi respect, că doar aşa zicea Frost, că lenea e  mama tuturor viciilor şi trebuie respectată ca pe o mamă… Mama ei …
Din fericire tastatura conservei mele de laptoapă este uşor de folosit chiar şi când te împietreşti de lene. Lasă doar dejtu’ liber pe o tastă şi vraja e gata. O literă apare pe ecran. Din nefericire cu o literă nu se face propoziţia. Şi mai trebuie să le şi aşez într-o ordine ca să aibă şi sens. Parcă încep să prefer idiogramele chinezeşti. Desenezi o casă cu geamuri şi uşi şi citeşti „viaţă fericită. Pui şi un porc în desenul casei şi citeşti „viaţă fericită şi bogată”. Eu cred că am să pun un covrig. În gură, nu în casă.

30 de centimetri. Atâta am până la punga cu covrigus.  May the force be with me … mă concentrez puternic spre pungă. Punga se concentrează la mine. Concentrarea se mine la pungă. La covrigi li se rupe de efortul depus. E clar. Punga a trecut to the dark side … nu colaborează. Din străfundul ei, de undeva de pe lângă ultimul covrig cu sare, incantaţia mistică străbate transparenţa pungii lovind nemilos în fruntea mea plictisită şi ea de negura din spatele ei. „Join the dark side … we have covrigi. Cu sare!”

covrigi-de-buzau-sare

www.boromir.ro

Clar. M-a convins! Fixist, cu ochii concentraţi pe marginea pungii căutând parola de acces spre interiorul promiţător de fine tentaţii în arta ronţăitului, îmi concentrez toată energia spre mână. Evident, stânga. Covrigii – în dreapta. Închid ochii sperând la o redresare a fluxului enerjetic. Pe retină, câteva cuvinte ard provocând focare de pofte: „Covrigii de Buzău de la Boromir”. Hipnotizat, deschid un ochi, reuşesc să mişc mâna dreaptă până la pungă agăţând într-un disperat moment literar colţul pungii. A mea eşti! Cu ultimele puteri scăpate din mreaja plictisului trag de margini deschizând poarta fericirii gustului. Aroma de covrig se revarsă afară ca o primă recompensă a efortului făcut. Cranţ! Prima bucată de covrig se duce grăbită spre întâlnirea cu papilele mele gustative. O, da! Orgie de simţuri, erupţii de gusturi, contopiri de elemente organice! Pentru a beneficia de un cadru mai intim bucata de covrig îşi ia hoarda de gusturi şi se refugiază într-un colţ de stomac. Mă cuprinde brusc o senzaţie de mai vreau. Fiecare vertebră a ruginitei mele coloane preia şi dă mai departe piromana combustie a gustului covrigului. Sunt salvat! Punga de covrigi va satisface cerinţele şi exigenţele eu-lui meu pofticios. Mâna devine fermă. Toată puterea s-a întors şi e gata de o nouă aventură în punga cu covrigi. Care nu mai e! CAPUCINOOO!
Capucino e labradorul meu. Căruia îi plac covrigii mai mult ca mie! Care e mai sensei decât mine când e vorba de mişcări rapide! Cât timp am savurat primul covrig, dovedind o excelentă pregătire în oepraţiunile speciale precum dispariţia pungii de covrigi, m-a deposedat fără niciun regret de magnificii covrigi. Mă uit la el, ştiu că mă înţelege. „Cino, sunt destui covrigi. Împarte-i cu toată lumea!” Măreţ, falnic, cu o privire de „bine, mă, ăsta … ai noroc că te cunosc”, extrage de sub puloverul meu punga. Nu ştiu când a reuşit să îi ascundă. Ştiu doar că binevoieşte să îi împartă.
Pentru că sunt Covrigii de Buzău de la Boromir. Şi aceşti covrigi trebuie împărţiţi cu toată lumea!

Articol scris ronţăind covrigi pentru campania Boromir iniţiată de Blogal Initiative.

6 Responses to “Razboiul covrigilor-partea III Amenintarea labradorului”

  1. oo..si tie tre sa iti zic secretul meu, numa vezi, incerca sa nu mai il zici la nimeni, da?:d
    pff…

    ..
    mie nu imi place astia:-s
    mai bine ne invitam la o cafea:))

  2. vezi ce zici de ideograme ca de ceva timp tot ma chinui sa mii le bag in cap odata …lenea le trimite la plimbare de multe ori …off lenea asta -.- ..macar pastreaz-o pentru tine,nu o trimite la altii!! (sau e de la covrigi 😀 ) poate trebuia sa tina ascunsi covrigii aia …dar deh .noroc ca te cunoaste no? :p

  3. Asa Cino’ da-i bice(ps) rontaie tot 😀 nu-i lasa nimic patronului!, (Eventual …spune-mi mie pe unde ii ascunzi).