Dacă nu cunoşteam din istoria Aradului, acum cunosc. Şi nu datorită faptului că m-am apucat să studiez astfel de discipline scolastice ci datorită lui Adi din Arad.  Îi puteţi spune şi Ghidul din Mica Vienă. Pentru că se ştie. O mai buctează el pe ici pe acolo (wikipedia, bat-o vina) dar se descurcă să rezolve situaţia.
Nu aţi priceput nimic? Ok, reiau d’a cappo.
Vineri şi sâmbătă s-a desfăşurat întâlnirea bloggerilor din Arad şi a invitaţilor, acţiune marcată cu tag-ul „Aradul în două zile”. Am participat şi eu, ca umplutură, desigur, fiind doar un blogger de duminică 😀
Am reuşit să scap de la scârbici mai repede pentru a îmi rezolva unele probleme, apoi am luat legătura cu grupul de bloggeri care era sosit de dimineaţă. Din nefericire, i-am întrerupt de la masă. Masă care s-a prelungit cam multişor peste orarul iniţial, dar nu îi condamn. În localul respectiv  era super cwwl. Adică răcuare de nu îţi venea să pleci de acolo. Da’ am intrat eu peste ei şi şi-au adus remember că mai este şi alţii care îi aşteaptă, plus că mai au un traseu de făcut. Deci, Adi ne-a scos pe traseu 😀
Care traseu a cuprins un itinerar cam aşa: Gara mare – Podgoria şi Catedrala Ortodoxă nouă – Primărie – Catedrala Catolică – Librăria Corina – Piaţa Mare şi Catedrala Ortodoxă – Parcul Reconcilierii – Cafe Boeme
Pe tot parcursul traseului Adi a avut pregătite din timp repere istorice pentru majoritatea clădirilor „cu personalitate”. Ne-a povestit despre gară, am vizitat chiar peronul (bine că nu am stat mult că mă suiam în primul tren 😀 ), a redat pe scurt construcţia catedralei ortodoxe (eu am punctat cu distrugerea părculeţului din faţa liceului CFR care îmi era tare drag), şuvoiul de date istorice continuând cu istoria fostei clădiri BNR, a Primăriei sau a catedralei catolice. Traseul a fost simpatic, dar soarele şi-a făcut de cap şi ne-a blagoslovit cu o căldură infernală. Ne-am bucurat de puţină umbră în catedrala catolică. Umbră şi răcoare! Din nefericire nu puteam rămâne acolo, mai ales că eram şi în întârziere. Am mai făcut un popas de răcoare în Librăria Corina. Fiind un grup bine organizat (deşi puţini 😀 ) am primit chiar un tur al depozitului de cărţi care alimentează librăria. Intrând acolo mi-am adus aminte de orele petrecute prin biblioteci, mirosul de carte, multă multă carte…. Uneori am impresia că acele momente au fost în altă viaţă. Chiar aşa.. n-am mai fost într-o bibilicotecă de o groază de ani. Ar trebui să îmi fie ruşine.. Tu când ai fost ultima oară într-o bibliotecă?
Trecând prin Piaţa Mare şi fugitiv prin faţa catedralei ortodoxe, ne-am mişcat hoiturile sacii de oase spre Parcul Reconcilierii. Unde, la umbra Ungariei, bloggerii s-au bucurat de un mic respiro şi olecuţă pauză.
În Cafe Boeme ne asteptau deja câteva persoane (am avut o întârziere de vreo 15 minute, dar ne scoatem cu caldura). Abia ajuns acolo, găsii un loc lângă Luci şi pentru că halba lui de bere mă hipnotiza de-a dreptul luai şi eu una. Şi încă una. Că trebuia să ma hidratez 😀
Ne-am prezentat fiecare, cine e (şi de ce ) şi cam cu ce se învârte în lumea bloagelor. Apoi au urmat diverse discuţii legate de diferite proiecte pe care unii şi alţii le-au iniţiat sau vor să le iniţieze. S-au format grupuri şi grupuleţe, discuţiile variind pe diverse domenii. Vizitatorii au devenit chiar „cetăţeni” al oraşului DoipeDoi. Sper că nu sunt mari taxele pe acolo 😀
Cea mai intrigantă activitate a fost testarea praştiei. Unii poartă praştie. I-a recomandat doctorul cred.. daca îl cauţi are şi reţetă pentru ea 😀
De la plecarea vizitatorilor către hotel eu am rămas cu un încărcător LG la mine. Presupun că e al Cristinei sau Corinei, dar nu sunt sigur. Îmi trebuie o adresă unde să îl trimit.

Eu m-am adâncit cu  Tomckat şi Luci în bere (ei) şi vodca (eu). Deşi abia i-am cunoscut mi-a plăcut că se poate vorvi deschis cu ei, direct, fără să trebuiască să te ascunzi după cuvinte. Am mai dorjdit oleacă împreună apoi ne-am dus în fostul Nerv. Unde muzica cam sucks acum (nu se compară cu Nervul existent). Am halit un hamburger, dădui nişte limbi la poharul cu vodka apoi, ţrr molecularul şi a trebuit să dispar.
Mai târziu spre seară am ajuns pe ştrand, în singurul loc unde pot fi găsit pe ştrand, logic, Clubul Nerv. Din câte se discutase pe la 23.00 ceilalţi urmau să se întâlnească, mai vizitau vreo 2 locuri şi ajungeau tot pe ştrand, tot în Nerv. Bună alegere.
Dacă tot am ajuns în Nerv evident m-am delectat cu o bere oferită de to’arşul meu Miki. Dar probabil căldura de peste zi şi praful şi-a spus cuvântul, astfel că a trebuit să drojdesc vreo 3 coale. Reci. Între timp l-am văzt pe Adi, ajunseseră şi ei pe la Raţio din câte spunea şi urma să pornească înspre Nerv. Din nefericire un telefon primit mi-a întrerupt seara eu trebuind să plec, astfel că nu mai ştiu dacă au mai ajuns.
După cum spuneam la început sâmbătă nu am fost disponibil pentru continuarea turului. Sper că s-au distrat şi că Aradul le-a lăsat o impresie frumoasă.
Una peste alta, întâlnirea mi-a întărit ideea că în spatele fiecărui blog, cont de tweeter sau facebook, întotdeauna e o persoană. Cu bune şi rele, cu sentimente, cu pasiuni proprii şi temeri personale.  Unii au reuşit să câştige din blog. Unii îl au doar din pasiune pentru ce scriu sau doar pentru că vor să împartă cu toată lumea impresiile de călătorii, pozele făcute sau vor să promoveze idei care încep să se piardă în viaţa de zi cu zi. Un astfel de proiect este Lecturi urbane, pe care îl recomand cu căldură. Ideea de ansamblu a fost că niciunul din cei prezenţi nu este un supraom. Fiecare are probleme şi fiecare îşi trăieşte viaţa în Românica asta bătută de soartă. Dar putem să fim uniţi, putem avea idei comune, putem iniţia şi duce la bun sfârşit un proiect.
PS Ar trebui să fac o listă cu cei prezenţi, dar mi-e că uit pe câte unul pe afară. Cel mai sigur e să vă uitaţi şi peste postările celorlalţi (începând cu doipedoi) ca să aflaţi ezact cine fusă la întâlnire.

Găsiţi aici, aici şi aici unele postări legate de eveniment şi mai multe poze.

Şi aici. şi poate mai adaug dacă mai găsex 😀

LE: Da, căruţa aia are coae 😀

LLE mai găsii un articol cu impresii despre plimbărica prin Arad. Aciulea! Și aciulea, de la ghid cetire!

5 Responses to “La pas prin Arad in doua zile”

  1. 🙂 Multumim pentru prezenta Adi

  2. Multam de invitatiune 😀

  3. Ai uitat unde pe strand ai ajuns?? La noi, in nerv..:D;)) alte beri.. si mai stiu eu ce… si apoi ai disparut la un momentdat intre paharele mele d beutura!:))

  4. Scrie mai sus ca am ajuns pe strand si cam kum fu, nu am uitat. Si nu aveam cum sa ma perd intre poharele tale de vin pentru ca nu era cazul, mai ales ca era si alb 😛

  5. mdeeeaaa….poate daca nu ai vrut sa bei cu mn asta e!! 😛

Trackbacks/Pingbacks

  1. La pas prin Arad in doua zile - Ziarul toateBlogurile.ro - [...] La pas prin Arad in doua zile Sun Jul 18, 2010 1:33 am Dacă nu cunoşteam din istoria…
  2. Prin Arad nu pe lângă Arad! | impresii din lumea mare - [...] comuniste, continuând pe lângă caterdala ortodoxă ce a distrus un parc (din spusele lui Crazy, al patrulea arădean care…
  3. Prin caniculă, prin Arad | Blog de turism - [...] Dumitru, Adrian Ciubotaru, Daniel Mitre, Glsa, Adrian Rotar, Maddy, Cristina Dima şi Denis Pop, Adrian Pop şi Tomckat.…
  4. 8 Lucruri care imi plac in Arad | PrinArad - [...] CrazyMan: La Pas, prin Arad in 2 zile [...]
  5. 8 Lucruri care imi plac in Arad | prinarad - […] CrazyMan: La Pas, prin Arad in 2 zile […]